Cărbunele este cel mai poluant combustibil pe care oamenii îl folosesc pentru o produce energie. În timp ce îi recunoaștem contribuția la dezvoltarea societății în ultimii 200 de ani, trebuie să admitem că impactul asupra mediului este unul prea dăunător pentru beneficiile create în prezent. Cărbunele este depășit tehnologic, și orice măsuri compensatorii am încerca să luăm pentru reducerea impactului asupra mediului, acesta nu se diminuează semnificativ și sunt foarte costisitoare.

Uniunea Europeană are în prezent cel mai amplu program din lume pentru limitarea efectelor schimbărilor climatice. Prin Pactul verde european, statele membre și-au propus ca până în 2050 să fie neutre climatic, adică să reducă la zero emisiile nete de gaze cu efect de seră sau să compenseze prin împăduriri masive și protejarea biodiversității.

Primul pas pentru reducerea gazelor cu efect de seră este renunțarea la energia pe bază de cărbune până în 2030, dată la care întregul continent ar trebui să renunțe la cărbune pentru a putea atinge obiectivele climatice. Trei state membre au renunțat deja, șase nu folosesc cărbune, alte 10 au anunțat că vor elimina treptat cărbunele până în 2030. Germania a anunțat 2038 ca an de închidere, însă țara a stabilit de curând obiective climatice mai ambițioase. În patru state membre se discută o propunere de eliminare treptată a cărbunelui, iar alte două, Polonia, Bulgaria nu au făcut niciun pas oficial pentru stabilirea unei date.

România a anunțat în mai 2021 renunțarea treptată la cărbunele până în 2032, politicile și modalitățile de atingere a acestui obiectiv urmând să fie trasate în următorii doi ani. Deși are o capacitate mai mică de cărbune față de alte state membre, autoritățile au evitat o lungă perioadă de timp să susțină tranziția de la cărbune către alte surse de energie. Astăzi cărbunele este ținut artificial în viață prin finanțări imense de la stat, legislație aplicată precar și sub pretextul securității energetice. Totuși chiar și decizia luată de curând nu este compatibilă cu țintele climatice. Din document nu reiese clar dacă angajamentul a fost luat doar pentru huilă sau și pentru lignit. În realitate lignitul este cel mai mare poluator, iar România are în prezent un număr redus de instalații electrice care funcționează pe huilă. Mediul sănătos este un drept garantat prin constituție, încălcat constant de producătorii energie pe bază de cărbune. În 2030 România va mai avea mai mult de 1/3 din capacitatea energetică pe bază de cărbune instalată în 2020, deși ar putea avea zero.

Acest raport documentează termocentralele și minele de cărbune din România pentru a susține nevoia unei eliminări mai rapide din mixul energetic, din perspectiva impactului lor negativ asupra mediului, economiei și sănătății oamenilor. Analiza a fost realizată în baza informațiilor colectate în cadrul Bankwatch România de-a lungul activității noastre din 2012 și în baza documentelor și declarațiilor oficiale cele mai recente. Cu siguranță impactul real este unul mai mare. Raportul analizează și strategia guvernului de eliminare treptată a cărbunelui și în final exemplifică modalități durabile de înlocuire a acestui combustibil care pot fi finanțate prin intermediul fondurilor europene dedicate energiilor regenerabile și tranziției juste.