Gaz fosil

Industria gazelor fosile pretinde că gazul este un combustibil fosil curat, care ne poate ajuta să facem tranziția energetică. Gazul ascunde multe pericole, iar adevărul nu este nici pe departe la fel de plăcut precum ne-o arată lobby-ul gazului.

Gazele sunt combustibili fosili care emit jumătate din dioxidul de carbon produs în mod obișnuit de cărbune, însă au în componență metanul, un „ucigaș tăcut” pentru mediu.

Metanul este de 34 de ori mai potent decât CO2-ul în captarea căldurii pe o perioadă de 100 de ani și de 86 de ori pe o perioadă de 20 de ani. De asemenea, emisiile de metan sunt în continuă creștere la nivel global[1], iar odată cu utilizarea crescută a gazului se extinde și riscul scurgerilor de metan, greu de controlat.

O parte din metanul conținut de gaz scapă în timpul procesului de extracție și transport. Astfel de scăpări sunt cunoscute ca emisii fugitive. Dacă emisiile fugitive sunt prea mari, gazele fosile au același impact climatic precum cărbunele.

Un cercetător din cadrul programului Copernicus al Agenției Spațiale Europene a analizat comparația dintre emisiile CO2 de la centralele pe cărbune față de emisiile de gaze cu efect de seră pe ciclul de viață al producției și arderii gazelor naturale. El afirmă că este de ajuns ca 3-4% din gazul natural produs la puțurile de petrol și gaze să se scurgă în atmosferă ca energia produsă de centralele de gaze să fie la fel de poluantă ca cea provenită din cărbune[2].

În România nu este cunoscut nivelul scăpărilor de metan. Cert este că starea sistemului de transport este în general proastă, cu aproximativ 50% din conducte cu o vechime mai mare de 40 de ani.

Arderea gazelor fosile produce și particule fine (PM2.5), oxizi de azot (NOx)și monoxid de carbon (CO), care pot declanșa crize de astm și probleme respiratorii. Studiile[3] arată că prezența aragazului clasic într-o casă poate crește de până la 3 ori expunerea la NO2 față de limita orară recomandă de WHO (de la 100 ppm la 300 ppm).

Persoanele care locuiesc la 800-1000 de metri de puțurile de petrol și gaze sunt mai expuse la probleme de sănătate . Concentrațiile mari de particule fine și ozon din jurul exploatărilor de gaz pot produce iritaţii ale căilor respiratorii, probleme de respiraţie şi leziuni pulmonare după doar câteva ore de expunere. Expunerea pe termen lung poate duce la agravarea stării de sănătate, inclusiv la boli cardiovasculare și cancer. [4].

Oamenii de știință au calculat că 89% din rezervele de cărbune, 58% din zăcămintele de petrol și 59% din zăcămintele de gaze fosile ale Pământului trebuie să rămână neextrase ca să putem diminua efectele schimbărilor climatice. Pentru a îndeplini obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 și neutralitatea climatică până în 2050, experții din domeniu spun că producția gazului ar trebui să se înjumătățească în următorii 20 de ani. Utilizarea gazului pentru electricitate nu ar mai trebui finanțată din banii publici după 2040 dacă dorim să ținem sub control efectele devastatoare ale schimbărilor climatice. [5].

Prețul gazului este în continuă creștere din septembrie 2021, iar în contextul agresiunilor Rusiei gazul a devenit un produs foarte volatil.

Prețul gazelor a crescut cu 500% într-o perioadă de 4-5 luni.

Costul electricității și al încălzirii este și el influențat de prețul gazelor, o bună parte din acestea fiind produse din gaz fosil. În raportul privind piața de gaze naturale și electricitate, Comisia Europeană concluzionează fără echivoc această legătură[6].

Sursa: Comunicare Comisiei Europene, Un set de măsuri de acțiune și sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor la energie, octombrie 2021 Acest lucru, și faptul că este o resursă epuizabilă, ne arată că nu ne putem baza pe el pentru tranziția sistemelor energetice.

Pentru a menține prețul gazelor fosile la un nivel redus pentru populație, guvernele apelează la diverse scheme de ajutor sau de suport pentru companii.

În România există două astfel de metode de intervenție bine cunoscute – taxa de cogenerare și subvențiile pentru gigacalorie prezente în toate orașele cu încălzire centralizată din România. Taxa de cogenerare ar avea scopul de a încuraja investiții în tehnologia de cogenerare și modernizarea centralelor. În perioada 2011 - 2020, consumatorii români au plătit circa 1,7 miliarde de euro ca taxă de cogenerare (170 mil euro pe an), iar începând cu ianuarie 2022 aceasta a crescut de la 17,12 la 25,54 lei/MWh. Aceste sume sunt împărțite între 30 de operatori cu centrale în cogenerare, cu o putere instalată cumulată de 2567 MW. Nu se știe însă ce se întâmplă cu sumele colectate de operatori, rapoartele nu detaliază către ce tipuri de cheltuieli au fost direcționați banii.

Subvenționarea gigacaloriei este realizată pentru toți locuitorii din orașe conectate încă la un sistem centralizat de termoficare. Conform unei analize Europa Liberă pentru 2021-2022 primăriile au plătit trei miliarde de lei (607 milioane de euro) doar pentru iarna aceasta acesta. Ineficiența sistemelor și prețul în crește al gazului au dus la nevoia suplimentară de compensare. Prin comparație, ajutoarele de stat pentru energia regenerabilă, cunoscute ca certificate verzi, sunt la un nivel de 1,833 miliarde lei pe an (380 milioane de euro), pentru 770 de producători și o capacitate instalată cumulată de 4779 MW.

Subvenția pentru regenerabile este în continuare mai scăzută decât cea pentru gaz fosil, deși acoperă o plajă mai largă de operatori și o capacitate mai mare.

Conform unui studiu realizat de Agora Energiewende, utilizarea gazului fosil în UE ar trebui să fie în mare parte eliminată până în 2040, pentru a atinge neutralitatea climatică în 2050. Utilizarea gazului fosil în sectorul industrial ar trebui redusă cu 46% până în 2030 și cu 74% până în 2035, comparativ cu 2018[7].

În același timp, Uniunea Europeană a decis să se îndepărteze de gazul rusesc, pe termen scurt prin importuri din alte zone, iar pe termen lung prin accelerarea utilizării energiei regenerabile[8].

Însă, factorii de decizie iau în considerare soluții tehnologice pentru decarbonizarea lanțului de aprovizionare cu gaze, și se reorientează spre captarea carbonului sau gaze alternative cu emisii reduse de carbon ca parte a mixului energetic pe termen mediu și lung.

Acestea sunt doar măsuri pentru păstrarea status-quo-ului.

Tehnologiile de captare și stocare a carbonului (CCS) au eșuat până acum să demonstreze reducerea semnificativă a CO2 și contribuții majore pentru atenuarea schimbărilor climatice, mai degrabă este o tehnologie scumpă și consumatoare de energie[9].

Având în vedere eficiența lor scăzută, hidrogenul și alte gaze alternative pot fi utilizate numai în cazurile în care alte opțiuni[10], cum ar fi eficiența energetică, generarea de energie din surse regenerabile și transportul electrificat, nu sunt disponibile.

Studiile care iau în calcul emisiile pe tot ciclul de viață arată că producția de hidrogen albastru (produs din gaze fosile, dar unde dioxidul de carbon este captat) este cu 20% mai poluantă decât arderea directă a gazului[11].

În plus, specialiștii avertizează că utilizarea hidrogenului verde (produs prin electroliza apei generată prin sursa eoliană sau panouri solare) pentru încălzire este ineficientă[12]. Hidrogenul verde este un combustibil scump și rar, care ar trebui utilizat doar în industriile greu de electrificat.

Este adevărat că încă avem nevoie de gaz fosil pentru a echilibra piața și până la instalarea de noi surse regenerabile și stocare, însă România planifică investiții noi în gaz fosil mult peste necesarul real.

Statul român are în plan construirea a cel puțin 3 centrale noi de mari dimensiuni și cel puțin alte 7 centrale mici (în total 1,7 GW), dar și extinderea rețelei de conducte. Acestea presupun o investiție de aproximativ 2 miliarde de euro, fără a lua în calcul costul de extracție și cel de racordare la rețeaua de gaz a consumatorilor finali.

În schimb, ne-am putea concentra pe modernizarea sistemului existent de transport și distribuție, precum și pe anumite centrale pe gaz cu o vechime de peste 40 de ani și costuri mari din cauza ineficienței lor.

Aceste sume ar putea fi direcționate către proiecte cu adevărat sustenabile, care să asigure independența energetică, și în același timp să susțină atingerea țintelor climatice asumate.

Experții preconizează că Pământul se va încălzi în mai puțin de 10 ani cu 1,5 grade mai mult față de perioada preindustrială. Criza climatică este mai aproape ca oricând, iar efectele se văd și în România. Eforturile la nivelul Uniunii Europene sunt considerabile, însă momentan nu sunt de ajuns pentru a evita un colaps climatic.

Până în 2040 va trebui să eliminăm treptat inclusiv gazul fosil pentru a atinge dezideratul climatic și implicit pentru a evita costuri sociale și economice mult mai mare. Dar terenul trebuie pregătit mult mai devreme. Chiar dacă vom opri utilizarea gazului în 2040, emisiile vor rămâne în atmosferă pentru câțiva zeci de ani. Așadar, finanțarea și implementarea de noi proiecte energetice pe bază de gaze fosile trebuie să înceteze acum.

Nu va fi ușor. Modalitatea principală de încălzire sunt gazele fosile, iar producția de energie electrică din gaze este pe locul patru în România. Însă este necesar. Pentru a putea proteja mediul și clima așa cum am promis, tranziția de la cărbune nu se poate face prin gazul fosil. Din păcate nu există un consens la nivel european, statele membre din Europa de Est, inclusiv România, susțin că gazul este pretabil pentru decarbonizarea sectorului energetic.

Prin această campanie ne propunem să:

  • Informăm cu privire la riscurile gazelor fosile
  • limităm investițiile publice în noi infrastructuri de gaze fosile
  • susținem excluderea gazelor fosile din politicile publice pentru energie și dezvoltare durabilă
  • prevenim tranziția energetică prin gaz fosil în detrimentul energiei regenerabile
  • monitorizăm respectarea legislației de mediu a proiectelor energetice pe bază de gaze fosile

În secțiunile de mai jos găsiți ce am făcut până acum pe tema gazelor fosile.