Autori: Ventzeslava Kojouharova, Raluca Petcu, Ido Liven. Articolul original în limba engleză poate fi citit aici.
Au trecut unsprezece luni consecutive de temperaturi globale fără precedent. Un val de căldură record a topit o mare parte din Asia și o criză umanitară a izbucnit în regiunea Sahel din Africa. Ambele evenimente au amprente climatice clare.
În același timp, planurile pentru producția masivă de gaze offshore în România și Bulgaria au avansat fără încetare. Dacă aceste planuri se materializează, este posibil ca ele să deraieze tranziția energetică în ambele țări, subminând eforturile UE de a încetini criza climatică.
În Bulgaria, OMV Petrom încearcă să reia explorarea zăcământului de gaze offshore Han Asparuh. Proiectul ar putea produce 13 miliarde de metri cubi de gaze fosile pe an între 2030 și 2040 și 8 mld. mc pe an până în 2050. Însă compania ar trebui mai întâi să înregistreze o descoperire înainte ca licența de explorare, acordată pentru prima dată în 2012, să expire la sfârșitul anului. Deoarece TotalEnergies s-a retras din proiect la începutul acestui an, după ce Repsol a ieșit din proiect cu patru ani în urmă, OMV Petrom este în prezent singurul acționar al proiectului. Guvernul bulgar a încercat în mod activ să își achiziționeze propria participație, dar până acum fără succes.
Dornice să ducă proiectul de gaz mai departe, autoritățile bulgare pare că vor să o ia pe scurtături. Potrivit unui raport recent, există planuri de „unificare a licențelor de explorare și de producție în cadrul unui singur acord”, în încercarea de a reduce perioada dintre explorare și producție. Există, de asemenea, planuri de diminuare a timpului necesar pentru realizarea evaluărilor de impact asupra mediului.
La câmpul adiacent Neptun Deep, situat pe platforma continentală a României, OMV Petrom, împreună cu Romgaz, ar putea începe să foreze pentru gaze chiar mai devreme, în 2027 și va extrage 100 de miliarde de metri cubi de gaze fosile în următoarele două decenii. Astfel, promisiunea este că România ar deveni cel mai mare producător de gaze fosile din UE. Într-un moment în care statele membre – și UE în ansamblu – trebuie să reducă consumul de gaze fosile, operatorul sistemului de transport din România se așteaptă ca utilizarea internă de gaze să crească semnificativ.
Potrivit ministrului Energiei, acordul Consiliului UE din martie de a continua reducerea cererii de gaze până în aprilie 2025 este „mai mult o recomandare”. El a confirmat că România intenționează să crească consumul de gaze fosile, iar pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă, autoritățile române sunt ocupate să construiască infrastructură nouă de gaze, de la centralele electrice la sistemele de distribuție.
Impactul de mediu
Pentru Neptun Deep, acordul de mediu, un aviz cheie de care compania are nevoie din partea autorităților române, ar putea fi emis în orice zi. La jumătatea lunii mai, ministerul bulgar al mediului a organizat consultări publice transfrontaliere. Membri ai comunității locale, reprezentanți ai ONG-urilor și oficiali din ambele țări au fost invitați în orașul de coastă Kavarna pentru a discuta implicațiile proiectului de exploatare a gazelor offshore. Cu toate acestea, discuția a fost dominată în cea mai mare parte de reprezentanții OMV Petrom, cu o intervenție redusă din partea autorităților locale. Membrii societății civile, printre care și Bankwatch, au exprimat îngrijorări cu privire la impactul proiectului asupra climei, la utilizarea de substanțe chimice toxice și la posibilele efecte în caz de accidente. Însă reprezentanții OMV Petrom au negat în general aceste îngrijorări, susținând că Neptun Deep nu va avea un impact transfrontalier semnificativ, iar autoritățile bulgare au confirmat că sunt deja de acord cu măsurile propuse.
Cu toate acestea, atât proiectul Han Asparuh din Bulgaria, cât și proiectul Neptun Deep din România reprezintă o amenințare directă la adresa măsurilor UE în domeniul climei. Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectul Neptun Deep susține în mod ridicol că forajul de gaze fosile ar genera „emisii negative”, deoarece se presupune că gazele ar înlocui cărbunele în producția de energie. Numai că, în calculele autorilor, capacitatea pe bază de cărbune din România este de trei ori mai mare decât în realitate. În plus, guvernul român s-a angajat deja să elimine complet cărbunele până în 2032.
Mai degrabă, pe parcursul celor 20 de ani de exploatare, amprenta climatică a proiectului Neptun Deep și a infrastructurii de conducte asociate acestuia s-ar putea ridica între 209 și 227 de milioane de tCO2e sau aproximativ 10 milioane de tCO2e pe an, în principal din arderea gazului, potrivit unui raport recent comandat de Greenpeace România.
Societatea civilă atrage de mai mulți ani atenția cu privire la cele două proiecte, la costul lor climatic și impactul pe care l-ar avea asupra faunei marine. În România, de când legea offshore care a permis investițiile Neptun Deep a fost aprobată în 2022, grupurile de mediu au trimis scrisori deschise în Parlament și au avertizat cu multiple ocazii cu privire la impactul negativ al proiectului. La sfârșitul lunii martie, activiștii Greenpeace au organizat o acțiune directă în fața sediului central al OMV Petrom, cerând anularea proiectului de gaz Neptun Deep. Cu o lună mai devreme, au intentat un proces împotriva companiilor și a agenției locale de protecție a mediului.
Și nu este vorba doar de activiști și ONG-uri. În urmă cu trei ani, Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că, pentru ca lumea să ajungă la emisii nete zero până la jumătatea secolului, nu mai poate exista nicio nouă explorare și producție de petrol și gaze fosile. În caz contrar, cresc considerabil șansele unui haos climatic în toată regula.
De asemenea, nu este deloc clar dacă vreunul dintre cele două proiecte de gaze fosile vor fi viabile economic pe termen lung. În Bulgaria, consumul de gaze fosile este de 3 miliarde de metri cubi pe an, astfel încât orice nouă producție de gaze fosile ar necesita creșterea consumului intern de gaze sau exportul. În Europa există un apetit scăzut pentru acorduri de importuri de gaze pe termen lung dincolo de 2035. De fapt, dacă UE pune în aplicare pe deplin REPowerEU, strategia de renunțare a Europei la importurile de gaze rusești, cererea totală de gaze ar trebui să se reducă la jumătate până în 2030. Într-un raport recent, OCDE a concluzionat că România nu ar trebui să aprobe noi explorări de petrol și gaze, deoarece scăderea cererii de gaze în Europa după 2030 ar putea reprezenta un risc financiar pentru noile proiecte. Cu toate acestea, factorii de decizie politică din România și Bulgaria, la fel ca și industria combustibililor fosili orientată spre profit, privesc în mod evident în altă parte.
Acorduri de la nivel european
Dacă vor fi realizate, proiectele Neptun Deep și Han Asparuh ar crește atât dependența României, cât și a Bulgariei de combustibilii fosili pentru o perioadă mult mai lungă decât este necesar pentru tranziția energetică. În timp ce guvernul român intenționează să utilizeze cea mai mare parte a gazului de la Neptun Deep pe plan intern, există planuri de export al gazelor fosile din Marea Neagră către țările vecine, cel mai probabil către Ungaria și Austria. Sub pretextul securității energetice, exporturile de gaze ar putea însemna consolidarea dependenței de gazele fosile în întreaga regiune.
Pentru a înrăutăți situația, Neptun Deep este finanțat din banii UE. În timp ce forajul în sine s-ar putea să nu beneficieze direct de finanțare UE, infrastructura de sprijin – și anume, conducta care leagă platforma de rețeaua națională, fără de care proiectul nu poate exista – a primit deja peste 230 de milioane de euro prin intermediul Fondului de modernizare al UE și al Băncii Europene de Investiții.
Liderii UE au vorbit în repetate rânduri despre necesitatea ca lumea să pună capăt subvențiilor pentru combustibilii fosili. Aceasta a fost, de asemenea, una dintre prioritățile UE pentru summitul ONU pentru climă din noiembrie 2023. Cu o lună mai devreme însă, președintele ungar de atunci, Katalin Novak, a reiterat intențiile Budapestei de a cumpăra gaze fosile din proiectul Neptun Deep și a cerut ca UE să îl finanțeze.
Investițiile din bani publici în orice proiect de combustibili fosili sunt împotriva Pactului Verde european. Prin urmare, politicienii și instituțiile UE nu ar trebui să sprijine nici Neptun Deep, nici Han Asparuh, ci să le numească ce sunt cu adevărat: proiecte care distrug clima.
Dar deciziile importante trebuie luate la nivel național: atât guvernul român, cât și cel bulgar trebuie să recunoască faptul că investițiile în gaze fosile sunt în contradicție cu interesul public și să retragă sprijinul pentru aceste proiecte. Prioritatea factorilor de decizie ar trebui să fie asigurarea unei energii accesibile și durabile pentru cetățenii lor prin investiții în rețelele de electricitate, în surse regenerabile și în eficiența energetică.
