SEMNEAZĂ PETIȚIA

România a anunțat în mai 2021 renunțarea treptată la cărbune până în 2032, politicile și modalitățile de atingere a acestui obiectiv urmând să fie trasate în următorii doi ani. Deși are o capacitate mai mică de cărbune față de alte state membre, autoritățile au evitat o lungă perioadă de timp să susțină tranziția de la cărbune către alte surse de energie. Totuși chiar și decizia luată de curând nu este compatibilă cu țintele climatice. 

Harta de mai sus prezintă cele mai importante date tehnice și de mediu despre termocentralele și minele de cărbune existente în România, dar și planurile de închidere pentru fiecare dintre ele. Analiza detaliată a activelor pe cărbune din România este prezentată în raportul „Cărbunele în România”.

De ce este necesară eliminarea treptată a cărbunelui? 

Cărbunele este cel mai poluant combustibil pe care oamenii îl folosesc pentru o produce energie. În timp ce îi recunoaștem contribuția la dezvoltarea societății în ultimii 200 de ani, trebuie să admitem că impactul asupra mediului este unul prea dăunător pentru beneficiile create în prezent. Cărbunele este depășit tehnologic, și orice măsuri compensatorii am încerca să luăm pentru reducerea impactului asupra mediului, acesta nu se diminuează semnificativ și sunt foarte costisitoare.

Primul pas pentru reducerea gazelor cu efect de seră este renunțarea la energia pe bază de cărbune până în 2030, dată la care întregul continent european ar trebui să renunțe la cărbune pentru a putea atinge obiectivele climatice. Trei state membre au renunțat deja, șase nu folosesc cărbune, alte 10 au anunțat că vor elimina treptat cărbunele până în 2030. Germania a anunțat 2038 ca an de închidere, însă țara a stabilit de curând obiective climatice mai ambițioase. În patru state membre se discută o propunere de eliminare treptată a cărbunelui, iar alte două, Polonia, Bulgaria nu au făcut niciun pas oficial pentru stabilirea unei date.

Impactul de mediu al cărbunelui

Termocentralele pe bază de cărbune emit o cantitate impresionantă de dioxid de carbon, principalul gaz cu efect de seră care determină creșterea temperaturii globale. Pentru a descuraja utilizarea combustibililor fosili, statele membre UE au implementat un sistem de taxare a CO2-ului pentru industrie. În cadrul sistemului, deși nu există limite impuse pentru emisiile de CO2, este setat un plafon de certificate care pot fi achiziționate la un preț standard. După depășirea acestui plafon, prețul certificatelor crește. 

Costul certificatelor din sistemul UE de tranzacționare a emisiilor de gaze cu efect de seră – EU-ETS – este în continuă creștere și aduce probleme financiare tuturor producătorilor de energie pe bază de cărbune. În 2016 costul era de 6 euro/ certificat (tona de CO2), din 2019 a depășit 20 de euro/ certificat, iar în 2021 se apropie de pragul de 55 de euro. 

Cărbunele este materia primă care emite cel mai mult dioxid de carbon și este cel mai mare poluator la nivel național, dar și global. 


În total în 2019 termocentralele pe cărbune au emis peste 13 milioane de tone de CO2, 35% din emisiile produse de toți operatorii industriali, pentru care au plătit peste 300 de milioane de euro. 

Pe lângă poluarea aerului, utilizarea cărbunelui pentru energie și exploatările miniere pentru extracția acestui combustibil afectează solul, apa, presupun distrugerea unor suprafețe imense de teren prin defrișări și exproprieri. Din cele 10 cariere pe care le deține, Complexul Energetic Oltenia a obținut aprobări de extindere pentru opt, în perioada 2015-2020. Multe dintre ele se confruntă cu probleme legale, impactul de mediu cumulat al carierelor nu a fost evaluat, deși sunt apropiate unele de altele și de situri naturale protejate. În plus, extinderile presupun defrișări de 1500 de hectare și exproprierea a 273 de gospodării cu despăgubiri infime, uneori cu strămutarea unor state întregi. În timpul extinderilor și a excavărilor s-a întâmplat și ca apa din satele învecinate să fie afectată, locuitorii fiind lăsați fără apă potabilă. 

Impactul asupra sănătății

Începând cu 17 august 2021 instalațiile industriale de ardere vor fi obligate să respecte noi standarde de emisii adoptate de Comisia Europeană în 2017 prin Directiva privind emisiile industriale. Directiva reglementează limitele de emisii pentru dioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOx) și particulele fine (PM), care sunt asociate cu o serie de probleme de mediu și de sănătate, inclusiv creșterea incidenței cazurilor de astm și bronșită sau apariția ploilor acide. Termocentralele pe cărbune din România provoacă în jur de 500 de decese premature anual și peste 11.000 de cazuri de boli respiratorii (conform datelor din 2016). Munca în minele de subteran este și ea periculoasă, 54 de mineri din Valea Jiului și-au pierdut viața la locul de muncă în ultimii 20 de ani.

Conform datelor din 2019 nicio termocentrală pe cărbune nu se încadrează în noile limite, însă pe parcursul anului 2020 și 2021 Complexul Energetic Oltenia a anunțat modernizările la instalațiile funcționale. Astfel, termocentralele CEO (Craiova, Ișalnița, Turceni și Rovinari) se vor încadra în normele de mediu. Și termocentrala Paroșeni a Complexului Energetic Hunedoara va fi conformă, fiind demarate în 2018 lucrări la o instalație de desulfurare (totuși nu cunoaștem încă rezultatul, ultimul raport de mediu fiind din 2018).  În schimb, pentru Mintia s-a luat decizia de a intra în conservare, tocmai pentru că nu s-ar fi putut supune normelor. În această situație se află și IMA2 de la CET Govora și K1 de la CET Iași II pentru care nu au fost făcute modernizări. CET Govora are planificate instalații pentru reducerea NOx și SO2 însă nu le-a realizat din lipsă de fonduri, iar instalația funcționează fără Autorizație integrată de mediu. Situația CET Iași este incertă, termocentrala urmează să fie preluată de autoritățile locale, însă instalația problemă nu are niciun plan pentru conformare (dar a fost utilizată doar o lună în 2020). 

Impactul financiar

Termocentralele pe cărbune din România au o medie de vârstă de 44 de ani și sunt depășite tehnologic. Pentru a se conforma cu normele de mediu tot mai stricte, producătorii trebuie să investească sute de milioane de euro din bani proprii și publici. Finanțarea termocentralelor pe cărbune nu se justifică, impactul lor de mediu fiind în continuare unul semnificativ, imposibil de redus la net zero. În 2019 producătorii de cărbune au înregistrat costuri de mediu din fonduri proprii de peste 70 de milioane de euro (351 milioane lei). Complexul Energetic Oltenia a primit, în plus, 251 de milioane de euro ajutor de stat pentru plata certificatelor CO2, în timp ce Complexul Energetic Hunedoara a primit o amendă de aproximativ 86 de milioane de euro pentru nepredarea la timp a certificatelor de carbon. În plus, CE Hundoara are de returnat un ajutor de stat primit ilegal în 2016 în valoare de 60 de milioane de euro. 

Renunțarea la cărbune în România

În 2020 puterea instalată a cărbunelui în sistemul energetic național a ajuns la 4590 MW și a produs aproximativ 17% din energia electrică utilizată la nivel național. Traiectoria de producție de energie din cărbune este în continuă scădere până în 2026, după care stagnează.

Niciuna dintre cele două valori obținute nu corespunde cu datele preconizate de Planul Național Integrat privind Energia și Schimbările Climatice (PNIESC), respectiv 1980 MW în 2030. În 2030 România va mai avea mai mult de 1/3 din capacitatea energetică pe bază de cărbune instalată în 2020, deși ar putea avea zero.

Acest raport a fost realizat pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra industriei pe bază de cărbune din România și a susține planurile autorităților de eliminare treptată a cărbunelui.

DESCARCĂ RAPORTUL DESPRE CĂRBUNE SEMNEAZĂ PETIȚIA