Ce faci atunci când te lupți cu morile de vânt? Această frustrare o au câțiva localnici, câți au mai rămas, în zona carierei Alunu, care trebuie închisă și ecologizată până la finele anului 2027, conform calendarului asumat în Legea decarbonizării. Cariera însă se extinde și distruge în jur drumuri, fântâni, case și vieți.
Alunu este satul de reședință al comunei cu același nume aflat în vestul județului Vâlcea, la un pas de județul Gorj. Comuna se află într-o zonă pitorească și este relativ întinsă, unele sate fiind în văi, cum este cazul satului Alunu, altele pe dealuri, spre exemplu Roșia. Sub aceste dealuri se găsesc depozite de lignit. Comuna Alunu nu este o excepție, „bucurându-se” de o carieră minieră chiar în inima acesteia.
Cariera de lignit Alunu, intitulată oficial „Perimetrul minier Olteț”, alături de cariera vecină Berbești, au fost cedate de către Complexul Energetic Oltenia către CET Govora în 2014. De atunci, noul proprietar al carierei a gestionat haotic acest perimetru. În 2017 a avut loc o alunecare masivă de teren care a fost și primul eveniment care a ajuns să fie mediatizat în presa națională după cedare. Ulterior, în 2019, a avut loc poate cel mai cunoscut eveniment din zonă, atunci când un excavator de peste două mii de tone s-a prăbușit, strivit sub propria greutate, fiind una dintre cele mai mari avarii din industria minieră post-decembristă. Anul trecut, tot în Alunu, au avut loc percheziții într-un dosar de corupţie, delapidare, fals şi infracţiuni cu cărbune.
Aceste probleme care au fost mediatizate sunt doar o parte din realitate. Cariera avansează de la est la vest și, în tot acest timp, diverse terenuri agricole și gospodării au fost cumpărate de CET Govora sau pur și simplu distruse pentru a avansa în continuare.
Ce mai rămâne în urma excavatoarelor?
În ultimul an cariera a avansat spre noi gospodării, unele neachiziționate de companie, dar aflându-se pe dealul la care excavatoarele lucrează zi și noapte, apropiindu-se metru cu metru de grădini, ferme și locuințe. Modul în care exploatarea avansează reprezintă un pericol real pentru locuitorii din zonă.
Fântână de pe fostul drum de lângă mină Fântână din gospodăria lui D.T.
D.T. are întreaga gospodărie pe un deal și trăiește alături de familie cu frica de a nu își pierde locuința într-o alunecare de teren sau în urma vibrațiilor puternice și a zguduiturilor excavatoarelor care sapă în rocă zi de zi. Încă de când a ajuns excavarea minieră aproape de drumul care era între zona gospodăriilor din vest și mină, din 2021, a avut de suferit. Pe marginea acestui drum D.T. avea o tarabă, o fântână și masă lemnoasă – toate au fost distruse, taraba și fântâna fiind acum imposibil de utilizat (vezi imaginea II). De asemenea, în gospodărie D.T. mai are două fântâni, de această dată accesibile – cel puțin la prima vedere. Am încercat să extragem apă din acestea – dintr-una am extras o apă plină de noroi (imaginea III), iar din cealaltă am obținut o apă care, chiar dacă nu era atât de murdară, era evident că nu poate fi consumată.
Problema apei potabile nu a fost abordată niciodată de CET Govora, iar singura opțiune a lui D.T. și a celorlalți localnici rămâne deplasarea până în zona centrală a satului, aproximativ 5 km, pentru a-și cumpăra apă potabilă.
Gospodăria lui D.T. se află la 250-300 de metri de cariera Alunu. În acest perimetru se găsesc și alte gospodării, majoritatea achiziționate deja, dar și un drum comunal. Acest drum a fost cândva unul dintre drumurile care lega satul Roșia de județul Gorj. A fost! Pentru că acest drum, alături de o parte din grădina și terenurile deținute de D.T., dar și alte terenuri, s-au surpat printr-o alunecare de teren, tot în primăvara anului 2021.
Calamități naturale sau provocate? Efectele acestora asupra vieții oamenilor și calității locuirii
Tot în zona nordică a actualului perimetru de lucru al carierei, în vale, trece pârâul Roșia. Această apă traversa, în trecut, cariera și ajungea să treacă printr-o serie de țevi. În timpul iernii, halda carierei a fugit și a înfundat pârâul, totul culminând cu inundarea terenurilor agricole din jurul pârâului. Pe aceste terenuri, localnicii proprietari cultivau diverse legume și cereale pentru subzistență, însă aceștia nu au reușit să obțină vreo formă de despăgubire pentru pagubele create de inundații. Tema apei este o problemă constantă în apropierea carierelor de lignit din Oltenia, aceasta fiind abordată și în trecut de Bankwatch România (vezi Pericolul deșertificării, 2021).
„Argumentul calamității naturale (provocate) este unul perfect pentru o evacuare forțată.” (D.C., localnic Alunu)
Într-un final, am ajuns și în zona sudică a minei, în cătunul Căpriorul (parte din satul Roșia), unde l-am întâlnit pe D.C. Acesta ne-a arătat casa la care lucrează și ne-a povestit planurile de extindere. Cu toate acestea, toată munca riscă să fie în zadar. La aproximativ 200 de metri de gospodăria sa a avut loc o alunecare de teren, iar excavatoarele minei Alunu sunt îndreptate spre Căpriorul.
Pe aceeași stradă, la câțiva metri distanță, trăiesc și părinții lui D.C., dar și alte cinci gospodării care au mai rămas locuite. Toți acești oameni se tem de ce e mai rău, și anume de faptul că în orice moment se pot trezi evacuați forțat cu argumentul calamității naturale. Excavatoarele se apropie din ce în ce mai tare de proprietățile acestora, riscul unei calamități, precum o nouă alunecare de teren, este în creștere și astfel localnicii ar fi forțați de împrejurări (și de oamenii legii) să-și părăsească locuințele.
În urma vizitei în comuna Alunu suntem solidari cu localnicii rămași și cu lupta acestora împotriva abuzurilor la care sunt supuși. În ultimele săptămâni am adresat o serie de cereri de informare către instituțiile statului și am constatat faptul că o parte dintre informațiile pe care aceste instituții le dețin nu sunt în concordanță cu situația din teren. Pe această cale, cerem Gărzii de Mediu și Agenției pentru Protecția Mediului controale asupra lucrărilor Carierei Alunu – Perimetru Olteț, precum și Direcției Sanitar-Veterinare Vâlcea și Primăriei Alunu să verifice calitatea apei și să se asigure că sănătatea oamenilor din zonă nu este pusă în pericol.
