În decembrie 2015 Bankwatch Romania a câștigat procesul împotriva Complexului Energetic Oltenia (CEO) și Gărzii Forestiere Rȃmnicu Vȃlcea (fostul Inspectorat Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare – ITRSV) obținînd astfel anularea definitivă[1] și irevocabilă a 27 de decizii de defrișare pentru 22 de hectare de pădure[2] în județul Gorj.
Conform Codului Silvic, pentru defrișarea unei suprafețe mai mici de un hectar este nevoie doar de o decizie a ITRSV, însă dacă pădurea depășește 10 hectare este necesară emiterea unei Hotărȃri de Guvern. Complexul Energetic Oltenia a încercat să ocolească această lege, feliind terenul pe care intenționează să extindă mina de lignit Roșia în parcele mai mici de un hectar și obținȃnd astfel 27 de decizii pentru 22 de hectare de pădure. Astfel, CEO a evitat o procedură prin care ar fi fost obligată să realizeze un studiu de impact de mediu și social. Însă compania a ignorat faptul că defrișările planificate pentru extinderea carierei Roșia sunt de fapt mult mai mari, un acord de mediu pentru 159 de hectare fiind de asemenea anulat în primă instanță la începutul lunii trecute[3].
În comunicarea Tribunalului București se mentionează chiar că depunerea cererilor pentru scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafețelor mici a fost făcută fie în aceeași zi, fie în zile consecutive, în scopul de a nu atrage competența autorității centrale. Tot aici se arată și că CEO știa de la începutul anului pe ce suprafață (una mai mare de un hectar) urmează să își extindă activitatea, deci compania trebuia să considere toate terenurile un proiect unitar și să realizeze o evaluare a impactului de mediu și social în consecință.
Hotărârea definitivă a Curții de Apel vine în aceeași lună în care FERN, o organizație neguvernamentală europeană pentru protecția pădurilor, a publicat studiul Dublu risc: Cărbunele, o amenințare pentru păduri (Double Jeopardy: Coal’s Threat to Forests)[4]. Autorii arată că cel puțin 11,9 milioane de hectare împădurite, o suprafață mai mare decȃt cea a Portugaliei, sunt în pericol să dispară din cauza exploatării cărbunelui. În Australia se planifică defrișarea a 1.3 milioane de hectare, fapt ce ar putea duce la dispariția unor specii rare sau a unor ape de suprafață. Indonezia intenționează să defrișeze 8,6 milioane de hectare, sau 9% din suprafața împădurită, cu un impact devastator asupra populației indigene.
Raportul FERN conține și un studiu de caz din Romȃnia, în care se remarcă disjuncția dintre înțelepciunea populară exprimată prin zicale precum “codru-i frate cu romȃnul” și faptul că defrișările masive, o mare parte dintre acestea ilegale, au devenit o obișnuință. Comunitățile locale fie nu au puterea să se opună proiectelor de extindere a minelor, fie sunt amăgite de locurile de muncă promise de CEO (deși compania a făcut de două ori mai puține angajări începȃnd cu 2012 față de perioada 2009-2012[5]). “Erau păduri frumoase, dealurile toate au fost pline de păduri. Și terenul era plin de pomi fructiferi: meri, peri, pruni, cireși, tot felul de pomi, vii. Dacă plecai pe cȃmp era imposibil să nu găsești un fruct să mȃnȃnci. Acum au dispărut pentru că au venit carierele”, spune Severin Sperlea, localnic din Runcurelu.
Anul 2015 a însemnat pentru Bankwatch Romȃnia anularea deciziilor de defrișare sau a acordurilor de mediu pentru 391 de hectare de pădure. Pe lȃngă cele 27 de decizii de defrișare care permiteau tăierea a 22 de hectare de pădure, pe 17 februarie și 14 mai au mai fost anulate două acorduri de mediu care permiteau defrișarea a 130, respectiv 80 de hectare pentru extinderea carierei Pinoasa. Următoarea victorie în instanță a venit pe 7 decembrie, cȃnd alte 159 de hectare de pădure au fost salvate din calea carierei Roșia.
