„Greenpeace” se opune construirii unei termocentrale pe cărbuni la Galaţi. Vezi cum a fost transmis avertismentul organizaţiei

Membrii organizaţiei afirmă – pe baza unui raport privind impactul viitoarei investiţii a firmei italiene Enel asupra sănătăţii populaţiei şi economiei din Galaţi – că aceasta „ar îneca oraşul în poluare timp de 40 de ani”. Semnalul lor de alarmă a fost inscripţionat pe un balon care a zburat deasupra oraşului.

De când natura ne administrează tot mai multe şi mai aspre pedepse pentru că omenirea n-a respectat-o şi n-a trăit în armonie cu ea, Greenpeace nu mai este percepută ca o organizaţie de protestatari nonconformişti, ci, ca o mică armată de voluntari dedicaţi, care chiar încearcă să salveze planeta şi pe noi cei care încă mai avem şansa de a o locui.

„Greenpeace este o organizaţie internaţională independentă, care foloseşte confruntarea creativă, non-violentă, pentru a expune probleme de mediu globale şi pentru a facilita adoptarea unor soluţii esenţiale pentru un viitor curat şi paşnic”, explică sintetic reprezentanţii acesteia.

Prin urmare, n-ar trebui să fie surprinzătoare poziţia Greenpeace, în dezacord cu intenţia construirii la Galaţi a unei termoelectrocentrale care ar urma să ardă 200 de tone de cărbune zilnic.
Activiştii Greenpeace au prezentat gălăţenilor – cu care s-au întâlnit şi au discutat pe stradă – un raport potrivit căruia: “Poluarea atmosferică generată de viitoarea termocentrală va cauza, anual, moartea prematură a 40 de persoane, durata de funcționare a centralei fiind de 40 de ani. Aproximativ 45.000 de zile de boală anual, se vor traduce prin pierderi economice semnificative, din cauza absențelor bolnavilor de la lucru”.

Raportul subliniază că nu doar gălăţenii ar avea de suferit:

„Timp de patruzeci de ani, termocentrala ar polua atât aerul din Galați, cât și din alte orașe, precum Constanța, Călărași, București, Iași, afectând sănătatea a milioane de români”, a declarat Ionuț Cepraga, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace

Pe de altă parte, activiştii Greenpeace dezvăluie (ceea ce pentru „iniţiaţi” nu era tocmai un secret) faptul că pentru economia gălăţeană, avantajele mega-investiţiei de un miliard de euro nu sunt pe măsura acesteia.

“Termocentrala nu va oferi societății avantaje notabile nici din punct de vedere economic, fiindcă firma italiană Enel a ales să o construiască în Zona Liberă Galați, astfel încât să nu plătească taxe la stat pentru cărbunele importat din Ucraina. Milioanele de tone de cărbune astfel importat ar urma să fie transportate pe Dunăre, timp de patruzeci de ani, cu influențe uşor de imaginat asupra mediului natural”, a mai afirmat Ionuț Cepraga.

Raportul Greenpeace mai afirmă că un studiu similar celui realizat pentru proiectul de la Galaţi, studiu care a analizat efectele operării termocentralelor ENEL aflate deja în funcţiune în Europa, arată că poluarea produsă de acestea duce la moartea prematură a 1.000 de europeni anual.

Activiştii organizaţiei care militează pentru un mediu sănătos locuit de oameni sănătoşi mai susţin că: „Potrivit Agenției Europene de Mediu, în 2009, emisiile poluante provenite din instalațiile industriale ale României (al șaselea poluator industrial din Europa) au generat în total costuri medicale (împreună cu alte costuri indirecte) de până la 10,3 miliarde de euro. Sectorul energetic a fost răspunzător de 80% din aceste daune, numai complexele energetice Rovinari, Turceni și Craiova provocând daune în valoare de 1,7 – 3,9 miliarde de euro”.
Reacţii diferite ale autorităţilor

Conducerea Zonei Libere militează pentru construirea termoelectrocentralei.

„Această investiţie dezvoltă cumva pe orizontală şi mediul de afaceri local. Numai dacă stăm să ne gândim la banii din impozite care vor merge la Consiliul Local, dar şi la locurile de muncă create. Chiar nu contează toate aceste lucruri?! Mai lipseşte ca şi zona industrială să fie transformată în arie naturală protejată”, afirma în iunie 2011, Angela Ivan directorul general al Zonei Libere Galaţi
Enel a concesionat în 2007 o suprafaţă de 43 de hectareîn Zona Liberă, iar dacă proiectul cade, instituţia va pierde principalul său client.

La una dintre şedinţele Comisiei de Dialog Social de la finalul legislaturii trecute, mai exact din 23 noiembrie 2011, Robert Mihai Rusu, directorul adjunct al Agenţiei Regionale de Protecţie a Mediului, afirma: „Având în vedere că planul (construrii termocentralei n.red.) respectă cerinţele legislaţiei protecţiei mediului, ARPM a luat decizia emiterii avizului de mediu”.

În replică, la aceeaşi şedinţă, fostul subprefect, Daniel Tudorache, cerea analizarea cu responsabilitate a avantajelor şi dezavantajelor acestei investiţii: „Subiectul este foarte important având în vedere impactul pe care l-ar avea asupra vieţii cetăţenilor Galaţiului şi trebuie aprofundat. Să nu uităm câţi copii a îmbolnăvit uzina cocsochimică”.

Tot cu acel prilej reprezentanţii societăţii civile au fost informaţi că termoelectrocentrala, cu un înalt grad de automatizare, va avea în jur de 200 de angajaţi, dintre care jumătate italieni, iar energia produsă va fi integral exportată.

Concluzia participanţilor la acea reuniune a Comisiei de dialog social a fost aceea că singurii care ar avea de câştigat ar fi investitorii de la Enel şi furnizorii de cărbune din Ucraina. Cel puţin, dacă ar fi fost prevăzută arderea de huilă românească, s-ar fi putut relansa mineritul falimentar, fireşte, cu preţul asumării inconvenientelor supuse dezbaterii.

Cu toate astea, investitorii italieni au obţinut, încă de la finele anului trecut, aproape toate avizele cerute de lege pentru construirea viitoarei termocentrale de la Galaţi. Mai rămâne să le obţină şi pe ce ale autorităţilor din Republica Moldova.