Dincolo de populism: Ce câștigă România cu adevărat din Green Deal

29/01/2025 | de Bankwatch Romania

Valurile de scepticism cu privire la politicile UE în materie de mediu sunt într-o creștere continuă atât la nivel internațional, cât și național. În fața uneia dintre cele mai mari crize politice din România ultimilor 35 de ani, pe fondul unui cost al vieții din ce în ce mai ridicat, al instabilității geopolitice și al evenimentelor climatice extreme recurente, tot mai mulți politicieni și comentatori susțin că Pactul Verde European (Green Deal) ar submina independența energetică a României, ar crește prețurile și ar forța închiderea prematură a termocentralelor pe cărbuni. Aceste discursuri populiste și climato-sceptice sunt însă doar un paravan care ascunde adevăratele probleme structurale ale țării și, mai grav, riscă să ne facă să pierdem oportunități și resurse financiare fără precedent pentru modernizarea României.

Ne-am propus să vorbim realist despre ce înseamnă Green Deal-ul și să analizăm pe baza datelor reale beneficiile legate de acest subiect.

Pe scurt:

În contextul actual de instabilitate (criză politică, costuri crescute ale vieții, evenimente climatice extreme), discursurile anti-Green Deal sunt folosite ca diversiune de la problemele reale, riscând să ne facă să pierdem oportunități istorice de dezvoltare
Green Deal-ul reprezintă o oportunitate de modernizare și nu o amenințare: România are acces la peste 15 miliarde de euro prin Fondul pentru Modernizare
Procesul de decarbonizare este justificat și din punct de vedere economic: producția de energie bazată pe cărbune are costuri ridicate și, în plus, cărbunele românesc are putere calorică scăzută comparativ cu cel din alte țări
Principala piedică în modernizarea sectorului energetic nu este Green Deal-ul, ci managementul defectuos și corupția din companiile de stat
Energia verde devine din ce în ce mai competitivă: în 2024, energia solară a depășit pentru prima dată producția de energie pe cărbune în Europa
România beneficiază de fonduri substanțiale pentru tranziția justă (peste 2 miliarde EUR) pentru a sprijini regiunile și comunitățile afectate

Green Deal versus „utilizarea tuturor resurselor energetice”

Poate printre cele mai vehiculate argumente din tabăra scepticilor acestei strategii UE este faptul că din cauza acesteia România nu-și mai poate utiliza la capacitate maximă toate resursele energetice, în principal cărbunele.

În realitate, procesul de decarbonizare în sectorul energetic este justificat, pe lângă argumentele evidente legate de impactul negativ al exploatării și arderii cărbunelui asupra climei, mediului și comunităților locale, și de puterea calorică scăzută a cărbunelui utilizat în România comparativ cu alte state precum Cehia, Polonia, Germania sau Bosnia si Hertegovina

La finalul anului 2022 România și-a asumat, prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), eliminarea treptată a cărbunelui din mixul energetic național până în 2032. Anterior, fusese deja elaborat planul de restructurare (1) al Complexului Energetic Oltenia (CEO), producătorul de electricitate pe bază de lignit, care include un calendar detaliat al retragerii capacităților instalate în perioada de tranziție de până în 2029. Conform acestui plan, capacitățile bazate pe cărbune urmează să fie înlocuite cu opt parcuri fotovoltaice și două centrale pe gaz fosil, la Ișalnița și Turceni.

Deși planul menționează că, până în 2024, CEO va avea o putere instalată bazată pe energie fotovoltaică de 730 MW, aceste parcuri nu au fost încă realizate, proiectele fiind în acest moment încă în faza de licitație.(2)(3)

Întârzierile nu sunt singura problemă – managementul defectuos al companiei ridică și el semne de întrebare. Recent, Comisia Europeană a suspendat o plată de 300 de milioane de euro pentru un jalon din PNRR. Argumentele Comisiei sunt legate de conflicte de interese și influențe politice și ierarhice nejustificate în procedurile de selecție a membrilor consiliului de administrație din opt societăți de stat din domeniul energetic, printre care și CEO. (4)(5)

În timp ce vocile critice acuză Green Deal că forțează România să renunțe la cărbune, realitatea ne dezvăluie adevărata piedică în modernizarea sectorului energetic – corupția și managementul defectuos din companiile de stat. Cazul CEO este grăitor: deși are un plan clar de transformare, compania nu reușește să implementeze la timp proiectele din cauza problemelor de management.

Green Deal-ul și problema certificatelor de CO2

Green Deal-ul este văzut de mulți ca ceva ce „ne dă, dar ne și ia” din punct de vedere economic. Pe de-o parte există fonduri pe care le putem accesa pentru tranziția energetică, dar există și obligații de mediu precum certificatele de CO2 care ne costă mult, ne fac să abandonăm proiecte energetice și astfel să ne pierdem din competitivitate. Care este însă realitatea din teren?

Foarte multe proiecte competitive au fost finanțate din fondurile europene care urmăresc principiile Green Deal. Fondul pentru Modernizare, PNRR, Fondurile de coeziune susțin proiecte în domeniul energiei verzi și eficienței energetice pentru comunitățile locale și companii deopotrivă.

Fondul pentru Modernizare este special conceput pentru tranziția energetică, iar România poate accesa peste 15 miliarde de euro din el. Resursele financiare provin chiar din vânzarea certificatelor de carbon, pe care poluatorii trebuie să le achiziționeze sub politica de reducerea a emisiilor. Pană acum s-a finanțat construcția a peste 3 GW de energie regenerabilă cu 1,8 miliarde de euro, 150 milioane de euro s-au alocat pentru stocare/baterii, infrastructura de transport și distribuție de electricitate a fost finanțată cu alte 1,8 miliarde de euro, dar și proiecte în domeniul căilor ferate și transport durabil cu 850 milioane euro. Pe lângă acestea, fondul a susținut chiar și infrastructura de gaze, acesta fiind acceptată ca fiind „de tranziție” în contextul Green Deal: peste 890 de milioane de euro pentru centrale și conducte de gaze.

Sistemul de certificate de CO2 există încă din 2008 și finanțează programe precum cele coordonate de Administrația Fondului pentru Mediu. Datorită acestor programe România are în prezent 150.000 de prosumatori cu 1,8 GW putere instalată.

Tot certificatele de CO2 au finanțat și Planul Național de Investiții (2013-2020)(6), care a susținut în mare parte chiar centrale pe cărbune și gaz în scopul reducerii emisiilor și eficientizării. Un proiect finalizat din aceste fonduri este centrala pe gaz de la Brazi, însă multe altele nu au fost finalizate, majoritatea fiind proiecte ale companiilor de stat și fiind încă o dovadă a managementului defectuos. Printre ele și mult promisa centrală de la Iernut a lui Romgaz de 430 MW – se lucrează de 9 ani la acest proiect și are deja 5 ani întârziere.

Cu alte cuvinte, datorită Green Deal-ului putem spune că, din contră, am reușit să investim mai mult în infrastructura energetică a țării și am devenit astfel mai competitivi din punct de vedere economic.

Independența energetică a României

Cât de strategic este totuși să urmărim implementarea Green Deal-ului? Odată cu războiul din Ucraina, nevoia de desprindere de gazul rusesc a crescut. Din păcate, dorința legitimă de securitate energetică – adesea confundată cu un suveranism energetic – a devenit un pretext folosit de politicieni pentru a investi în proiecte poluante sau a prelungi durata de viață a unora deja existente. Deși pot părea profitabile pe termen scurt, acestea vor avea un impact devastator economic și asupra mediului pe care îl vom resimți curând și pe care îl lăsăm moștenire generațiilor viitoare.

În realitate, transformarea sectorului energetic și tranziția către o economie verde nu sunt doar opțiuni, ci necesități strategice pentru viitorul României, iar politicile promovate prin Green Deal și finanțările din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) reprezintă o oportunitate unică pentru modernizarea infrastructurii energetice și pentru creșterea competitivității economice prin investiții care altfel ar fi fost imposibil de realizat cu resursele interne financiare și administrative.

Fondurile nerambursabile disponibile prin Mecanismul pentru Redresare și Reziliență sprijină, printre altele, atât dezvoltarea de noi capacități de producție a energiei din surse regenerabile, cât și soluții inovatoare precum dezvoltarea capacităților de producție a bateriilor sau a capacităților de stocare a energiei electrice. Alte apeluri de finanțare din cadrul Planului adresează și probleme precum sărăcia energetică și direcționează pentru prima oară investiții în creșterea eficienței energetice a locuințelor rezidențiale unifamiliale cu focus pe consumatorii vulnerabili.

În ceea ce privește investițiile în regenerabile, până în prezent, România a semnat 298 de contracte finanțate prin PNRR (7)(8), în valoare totală de 437,48 milioane de euro, pentru dezvoltarea unor noi capacități de producție electrică din surse regenerabile, cu o capacitate instalată de aproximativ 1869 MW. Creșterea capacității de producție este esențială având în vedere că România dispune de o capacitate disponibilă de producție a energiei electrice de cel mult 7000 MW, ceea ce subliniază importanța creșterii ponderii surselor regenerabile în mixul energetic național(9). Totodată, în domeniul stocării energiei electrice, au fost semnate 7 contracte în valoare de 42,3 milioane de euro, pentru o capacitate operațională nou instalată de 922 MWh. Aceste investiții permit o mai bună integrare a surselor regenerabile în sistemul energetic național și cresc flexibilitatea rețelei. Pe lângă acestea, au fost alocate fonduri pentru asigurarea eficienței energetice în industrie, cu 48 de proiecte finanțate însumând o valoare nerambursabilă de 46,79 milioane de euro, completată de contribuții ale beneficiarilor în valoare de 82,85 milioane de euro.

PNRR reprezintă o sursă vitală de finanțare pentru modernizarea infrastructurii energetice și susținerea tranziției verzi.

Statul român s-a dovedit incapabil în ultimele decenii să finanțeze și să implementeze cu succes proiecte de interes strategic în sectorul energetic, una dintre cauzele majore fiind administrația deficitară. Companiile de stat din domeniul energetic înregistrează întârzieri majore în implementarea planurilor de investiții, o consecință directă a capacității administrative scăzute și a lipsei unei direcții strategice clare și pe termen lung. În lipsa cadrului de reglementare european și a fondurilor nerambursabile alocate, România ar rămâne blocată într-un model energetic învechit, și tehnologii poluante, care îi subminează competitivitatea economică și securitatea energetică.

De ce vorbim atât de mult despre energia verde?

Dincolo de discursurile politice și dezbateri, datele concrete arată o realitate clară: energia verde devine din ce în ce mai competitivă și mai sigură. 2024 a fost un an record pentru energia solară în Europa, care pentru prima dată în istorie a depășit producția de energie pe cărbune.

Raportul „European Electricity Review 2025”, publicat de Ember, oferă o analiză detaliată a producției și cererii de electricitate în toate cele 27 de state membre ale UE(9). Iată câteva date care ne arată de ce este în interesul României să investească în ele:

Energia eoliană și solară au permis evitarea importurilor de combustibili fosili în valoare de 59 de miliarde EUR de la începutul Green Deal. Fără capacitățile eoliene și solare adăugate începând cu 2019, UE ar fi importat cu 92 de miliarde de metri cubi de gaze fosile și cu 55 de milioane de tone de huilă mai mult, ceea ce ar fi costat 59 de miliarde EUR. Importurile totale de gaze evitate de aproximativ 92 de miliarde de metri cubi sunt echivalente cu aproximativ 18% din gazele consumate în sectorul energetic din UE de la sfârșitul anului 2019. Importurile de cărbune evitate de 55 de milioane de tone sunt echivalente cu 23% din cărbunele consumat în sectorul energetic din UE în aceeași perioadă.
Energia solară surclasează cărbunele: Energia solară a fost sursa de energie cu cea mai rapidă creștere din UE în 2024, cu o producție cu 22% (+54 TWh) mai mare decât în 2023. Această creștere s-a datorat unei cantități record de noi capacități instalate (66 GW). 11% din electricitatea UE (304 TWh) în 2024 a fost generată de energia solară, depășind cărbunele (269 TWh) pentru primul an din istorie.
Producția de energie electrică din surse eoliene a rămas similară cu nivelurile din 2023, reprezentând 17% din energia UE (477 TWh). Energia eoliană și solară au atins împreună o cotă record de 29% din mixul energetic al UE în 2024. Acest lucru a contribuit la creșterea ponderii energiei regenerabile în producția de electricitate la aproape jumătate (47%).
Producția de electricitate pe bază de cărbune și gaz a scăzut cu 16% și, respectiv, 6% față de 2023. Astfel, emisiile din sectorul energetic al UE au scăzut cu 9%, ajungând la un nivel estimat de 585 de milioane de tone de CO2, mai puțin de jumătate din nivelul maxim înregistrat în 2007.

Dar ce facem cu impactul social al politicilor verzi?

O îngrijorare legitimă rămâne cea a impactului disproporționat al politicilor verzi asupra populației cele mai vulnerabile. Ca recunoaștere a acestuia și măsură pentru atenuarea sa, UE a lansat instrumente financiare și tehnice precum Fondul pentru o Tranziție Justă, dedicat regiunilor dependente de industrii poluatoare, sau Fondul Social pentru Climă, dedicat atenuării sărăciei energetice și în transporturi.

Cu o alocare de peste 2 miliarde de EUR prin Fondul pentru o Tranziție Justă, România beneficiază de a treia cea mai mare alocare din UE. Prin aceste fonduri dedicate direct regiunilor celor mai afectate de procesul de tranziție (Valea Jiului, Hunedoara, Dolj, Gorj, Mureș, Galați, Prahova), România are șansa de a sprijini diversificarea economică a unor regiuni dependente timp de decenii de marile industrii poluante. Fondul urmărește să sprijine o abordare integrată, axată în România pe crearea de locuri de muncă decente și recalificarea forței de muncă, revitalizarea siturilor poluate, îmbunătățirea accesului la energie curată și mobilitate verde, ca modalitate de a crește calitatea vieții tuturor cetățenilor și de a diminua decalajele de dezvoltare atât de profunde dintre diferite regiuni ale țării.

Deși o oportunitate fără precedent pentru regiuni precum Valea Jiului și Gorj, Fondul pentru o Tranziție Justă riscă să rămână o promisiune neîndeplinită din cauza întârzierilor semnificative în implementare la nivel central. Cu doar două apeluri de proiecte lansate de la aprobarea, în 2022, de către Comisia Europeană a Programului pentru Tranziție Justă 2021 – 2027, întârzierile atrag după sine riscul dezangajării fondurilor, agravând lipsa de încredere și vulnerabilitatea la dezinformare a comunităților locale. Mai mult decât atât, inițiativele ce vizează tranziția justă sunt lipsite de măsuri concrete în documente strategice precum PNIESC, suferind de pe urma unei acute lipse de coordonare interinstituțională.

Dimensiunea echității sociale a tranziției verzi este din ce în ce mai proeminentă în discuțiile de la nivel european, o recunoaștere a potențialului tranziției verzi de a atenua inegalitatea și de a crea oportunități pentru toți. Ca una dintre cele mai inegale țări din UE, România are șansa de a scădea emisiile și combate efectele negative ale schimbărilor climatice, în timp ce crește calitatea vieții și crează oportunități pentru toți cetățenii săi.

Concluzii

Uniunea Europeană a bătătorit o direcție sustenabilă încă din 1997 când a Semnat Protocolul de la Kyoto, și apoi întărită în 2015 prin Acordul de la Paris. Green Deal nu vine de nicăieri și nici nu a apărut ieri. El s-a dezvoltat ca urmare a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene moderne, de combatere a schimbărilor climatice și dezvoltare durabilă.

Este adevărat că mai sunt multe de făcut. Evident că aceste investiții noi sunt amortizate în prezent prin prețurile la energie și la produse, iar criza geopolitică a adăugat și mai multă presiune asupra costului vieții. De aceea, consumatorii și companiile vulnerabile trebuie susținute. Drumul Green Deal nu trebuie să se oprească aici, ba chiar este abia la început. Este nevoie de un pact ecologic social și economic, care să respecte promisiunea „nu lăsăm pe nimeni în urmă”.

În fața contextului politic și economic național și internațional din ce în ce mai instabil și a al evenimentelor climatice extreme recurente, discursul populist și climato-sceptic este doar un ecran de fum. Acesta nu oferă soluții reale, ci, din contră, distrage atenția de la provocările structurale cu care se confruntă România, punând în același timp în pericol oportunități și resurse financiare fără precedent pentru țara noastră.

Costul acțiunii pentru încetinirea schimbărilor climatice ar putea părea unul mare, însă cel al inacțiunii este și mai mare.