Aerul e curat, temperatura e plăcută, de primăvară, parcă am ajuns în vârf de munte. Străzile și casele sunt îngrijite și frumos amenajate. Sunt în Horní Jiřetín, o localitate minieră din Cehia, și mă întreb unde e mirosul greu de sulf, zgomotul și starea generală apăsătoare pe care o cunoșteam din zonele carbonifere de la noi.

Au dispărut.

Primarul localității de 2.500 de locuitori a început tranziția acum mai bine de 10 ani, cu susținerea comunității. Au avut și o motivație puternică: cariera de lignit, cea mai mare din țară, le amenința existența. Localnicii s-au opus, cu ajutorul organizațiilor de mediu, extinderii minei care ar fi ras localitatea de pe fața pământului. Pe lângă asta, au vrut să demonstreze că există viață după cărbune.  

Povestea seamănă până la un punct cu cea a satului Runcurel din Gorj, pentru care organizațiile de mediu și locuitorii s-au luptat în 2015 să nu dispară odată cu extinderea carierei Jilț Nord. Din păcate, la Runcurel situația a avut un final nefericit, politica românească de exploatare a cărbunelui fiind mult mai agresivă și indiferentă față de bunăstarea oamenilor și integritatea naturii. 

Model de bune practici pentru comunitățile carbonifere

Revenind la  Cehia, primul proiect condus de autoritățile locale încă din 2013 a fost înlocuirea sobelor pe cărbune cu încălzire din surse regenerabile. Mai întâi au oferit localnicilor granturi din fonduri locale, iar apoi au reușit să acceseze și fonduri naționale și europene. Cehia a început din 2021 un program național de înlocuire a sobelor pe cărbune cu surse regenerabile.  Primăria a susținut gospodăriile dezavantajate cu un avans pentru demararea proiectelor. Acum majoritatea locuitorilor au pompe de căldură sau boilere pe biomasă eficiente, iar datorită acestei schimbări aerul e mult mai respirabil. Clădirile publice – școala, primăria, centrul cultural – se încălzesc doar cu pompe de căldură și mai au instalat câte un boiler pe biomasă pentru situații de urgență, dar pe care nu-l folosesc în mare parte a timpului.

Mai recent, în ultimii 2-3 ani, primăria a început să acceseze fonduri pentru a instala panouri fotovoltaice pe clădirile publice. Primul sistem de acest tip a fost instalat pe școală printr-o campanie de crowdfunding cu ajutorul Greenpeace Cehia, în 2017. În doar o lună au strâns peste 10.000 de euro. Un al doilea proiect a fost finalizat în 2023 din fonduri europene și urmează să fie conectat. Au mai pus panouri fotovoltaice și pe alte clădiri publice, dar și pe casele oamenilor. Pentru că numărul de proiecte creștea, distribuitorul de electricitate a refuzat să le mai conecteze proiectele. Însă asta nu i-a împiedicat să meargă mai departe. Primăria a înființat propriul sistem de distribuție și spune că a fost chiar ușor.

Majoritatea fondurilor locale pentru proiecte au provenit din taxele colectate de la operatorul minei de cărbune. Primăria primește o redevență pentru fiecare tonă de cărbune extrasă în perimetrul localității. Iar banii s-au dus unde a trebuit, în adevărata tranziție energetică.

Toate aceste proiecte au crescut atractivitatea zonei. Au venit companii noi, IMM-uri care au angajat o parte din lucrătorii din industria minieră, turismul în zonă a crescut, iar oamenii s-au întors acasă. Vin mereu curioși care vor să afle povestea lor și sunt un exemplu pentru alte localități miniere.

La fel ca în Romania, decăderea industriei cărbunelui nu a început de ieri, ci din anii 90. În tot acest timp oamenii au fost dați afară, au ieșit la pensie, s-au reorientat. Dar aici au și luptat pentru drepturile lor, au început tranziția înainte ca oricine sa vorbească despre asta, înainte să existe programe naționale sau europene de sprijin. Este dovada că o comunitate implicată și un primar vizionar realiza ceea ce pare imposibil.  

În Gorj există în continuare zeci de sate afectate negativ de exploatarea cărbunelui, iar locuințele sunt dependente de lignitul din carierele CEO. Această relație toxică trebuie să dispară până la închiderea carierelor, iar transformarea se poate realiza doar prin implicarea proactivă a autorităților locale și a locuitorilor. Fondul pentru tranziție justă este aici și trebuie folosit în beneficiul cetățenilor.

Primarul din Horní Jiřetín privește optimist către viitor. Cariera de lignit urmează să se închidă în 2025, iar apoi o parte din teren va reveni primăriei și are în plan să instaleze parcuri solare și să producă hidrogen verde. O parte din mină va fi readusă în circuitul naturii. Primarul mai are în plan ca prin fondurile pentru tranziție justă să înființeze un centru de educare și conștientizare, chiar la periferia minei, pentru a nu se uite de unde a plecat totul.