Bankwatch România contestă în instanță autorizația de construire a gazoductului Tuzla-Podișor
Bankwatch România contestă în instanță autorizația de construire pentru conducta de gaz Tuzla-Podișor și cere anularea ei. Ministerul Energiei a emis autorizația în 2018, iar aceasta a expirat încă din 2021, înainte ca lucrările de construcție să înceapă, arată organizația.
Totodată, asociația de protecție a mediului invocă nelegalitatea acordului de mediu, care stă la baza emiterii autorizației de construire. Bankwatch România a constatat că autoritățile nu au evaluat impactul transfrontalier de mediu al proiectului, deși se află la doar 10 km de granița cu Bulgaria și subtraversează Brațul Borcea al Dunării. Mai mult, Transgaz nu a analizat în mod riguros contribuția proiectului la agravarea schimbărilor climatice.
„Prin demararea procesului semnalăm lipsa de interes a autorităților române cu privire la protejarea mediului și sănătății publice. Proiectul a beneficiat deja de nenumărate derogări de la legislația de protecție a mediului, dar tot nu a reușit să respecte procedurile de bază pentru construirea legală. Este un joc periculos și iresponsabil care ar putea avea efecte negative asupra naturii României și asupra sănătății publice”, declară Vlad Popescu, directorul Bankwatch România.
Gazoductul Tuzla-Podișor - Impact major asupra mediului
Scopul conductei, pe lângă preluarea gazelor extrase din Neptun Deep, despre a căror destinație se știe prea puțin, este de a alimenta noile centrale electrice pe gaz planificate în România, dar și de a exporta gaze către Ungaria și Austria. Conducta va facilita dublarea consumului de gaz fosil în România începând cu 2027, conform estimărilor Transgaz.
Gazoductul ar urma să transporte cel puțin 100 mld mc de gaze din Marea Neagră, cu emisii de dioxid de carbon estimate de către un studiu independent la 10,4 milioane de tone pe an, mai mult decât emisiile de la termocentralele pe cărbune în 2022, tocmai acel combustibil poluant pe care se presupune că gazul l-ar înlocui. Cumulat, cele două proiecte au un impact climatic semnificativ care nu este însă prevăzut nici în acordul de mediu emis în 2018 pentru Tuzla-Podișor, dar nici în cel emis în 2024 pentru Neptun Deep.
„Autoritățile nu recunosc gravitatea situației climatice și continuă să extindă infrastructura de gaze fosile. În 2024 am trăit cel mai cald an din istoria omenirii, în România ne-am confruntat cu secete prelungite și furtuni puternice, care se vor intensifica în viitor. Dezastrele climatice din lume au costat mai mult ca niciodată. Contrar a ceea ce ni se spune, gazul fosil nu este o soluție pentru combaterea schimbărilor climatice. Acesta contribuie la încălzirea atmosferei și la degradarea sănătății oamenilor”, a spus Raluca Petcu, coordonator campanie gaze fosile la Bankwatch România.
Gazoductul Tuzla-Podișor afectează și 13 arii naturale protejate de interes european și trei situri RAMSAR, regiuni cu resursă de mare valoare naturală şi economică, dar evaluarea impactului a fost realizata doar pentru 8 dintre ele. Printre acestea se numără Parcul Natural Comana, o oază de relaxare pentru mulți bucureșteni, care adăpostește specii vulnerabile și rare, vegetale și animale, dar și zone speciale de interes științific, istoric sau peisagistic.
Procesul a fost inițiat la Curtea de Apel Cluj, de către Bankwatch România, filiala Cluj.
Un proiect din ce în ce mai scump
Pe lângă impactul negativ de mediu, costul proiectului a crescut semnificativ, de la 371 milioane euro în 2018, la 500 milioane de euro în prezent. Finanțarea gazoductului Tuzla-Podișor este asigurată parțial de Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții. Transgaz a obținut 85 de milioane de euro din Fondul pentru Modernizare în anul 2023, și 150 de milioane credit de la BEI în 2018, însă restul sumei a fost acoperit de credite private.
Un alt aspect important privește compania contractată pentru construcție, care este implicată în scandaluri de corupție majore în Turcia din cauza achizițiilor publice și controlul mass-media în favoarea guvernului. Mai mult, compania turcă este cunoscută pentru unele proiecte controversate, cu impact de mediu major, precum Aeroportul din Istanbul și canalul Istanbul, căruia i se opune chiar primarul orașului.
Gazoductul Tuzla-Podișor înseamnă milioane de euro cheltuite pentru o infrastructură energetică ce sporește dependența României de combustibilii fosili. Vor fi necesare investiții suplimentare în viitor pentru a asigura o tranziție energetică la surse cu adevărat sustenabile.