Ecologizarea carierelor miniere în România – între promisiuni și realitate
O lecție din Bosnia și Herțegovina pentru Complexul Energetic Oltenia
Când o carieră minieră se închide, ce rămâne în urmă? Un peisaj devastat, ape contaminate, soluri sterile și o natură care are nevoie de decenii pentru a se vindeca singură – dacă se vindecă vreodată. Fără intervenție umană responsabilă, natura poate avea nevoie de până la 50 de ani pentru a-și reveni, iar în unele cazuri nu se mai recuperează niciodată.
O analiză recentă din Bosnia și Herțegovina privind starea carierei de cărbune Bistrica oferă o oglindă tulburătoare pentru România. Dar oferă și speranță: chiar în Bosnia și Herțegovina există exemple de bune practici care demonstrează că ecologizarea responsabilă este posibilă când existăvoință și supraveghere.
Ce înseamnă de fapt ecologizarea
Rekultivacija – termenul din Bosnia pentru ceea ce noi numim ecologizare – înseamnă procesul de refacere a terenurilor distruse prin activități umane, cu scopul de a le reda o funcție utilă: agricultură, recreere sau starea inițială – adică cea naturală. În nici un caz nu înseamnă abandonare. Nu înseamnă nici inundare necontrolată. Și cu siguranță nu înseamnă lăsarea unei „bombe ecologice” pentru generațiile viitoare.
Într-o intervențiela RFI Romania, am avut o luare de poziție fermă. Spuneam atunci, despre Valea Jiului: “Sunt cartiere întregi – vechile cartiere muncitorești – aflate în apropierea fostelor mine. O prăbușire, o surpare, o acumulare de ape subterane sau de gaze pot duce la catastrofe, cu pierderi de vieți omenești sau pagube materiale semnificative” pe fondul faptului că Salina Praid a trecut, în ultimele luni, printr-un proces accelerat de degradare – cu risc de prăbușire, generat de la inundația provocată de un pârâu din apropiere. Toate acestea vin pe fondul unei gestionări defectuoase din partea autorităților responsabile de întreținerea și monitorizarea salinei.
Exemple pozitive din țările din BalcaniMina Kreka din Tuzla, in Federatia Bosnia si Hertegovina, este evidențiată în cadrul studiului „Analiza situației actuale și a potențialului de recultivare și remediere a carierelor de cărbune din Bosnia și Herțegovina”, realizat de Centrul pentru Mediu din Bosnia și Herțegovina, în luna iunie 2025. Informațiile extrase ne indică că deși într-un volum mai mic, este posibil să se realizeze transformarea terenului industrial, fost câmp minier în teren agricol. Mai mult, în bazinul Kolubara din Serbia, la mijlocul anilor ’80, pe o parte a suprafeței degradate au fost plantate plantații de măr, iar pe altă parte plantații mixte – un proiect care continuă să funcționeze și astăzi.
Chiar și în entitatea sârbă a Bosniei si Hertegovina, la mina Stanari, s-a realizat cu succes recultivarea unui depozit de steril, recultivând aproximativ 50 de hectare. De asemenea în zona minieră Kakanj, cariera Ribnica și depozitele de zgură și cenușă de lângă satul Turbići au fost recultivate, iar pe baza monitorizării efectuate în perioada 2006-2016 s-a concluzionat că acoperirea vegetală s-a refăcut complet și că recultivarea a fost reușită. Aceste exemple demonstrează că succesul este posibil când există:
- Planificare clară de la început
- Supraveghere constantă în timpul exploatării
- Alocarea fondurilor necesare
- Aplicarea legii
Lecția dură de la cariera Bistrica: când legea rămâne pe hârtie
Cariera Bistrica din Prijedor aflat în vestul Bosniei și Herțegovina, ar fi trebuit să fie un exemplu de manual. Legea cerea realizarea de analize ale solului, stabilizarea terenului, eliminarea materialelor periculoase și refacerea funcționalității spațiului conform unor planuri aprobate. Investitorul, o companie privată din Republica Srpska „Drvo-export” ce are licența de exploatare a lignitului are obligația legală de a face remediere și recultivare după încheierea exploatării.
Realitatea de pe teren? Urmele de carburanți, rezervoare cu uleiuri uzate și produse petroliere sunt vizibile pe toată suprafața carierei, utilaje avariate au fost abandonate, deșeuri de construcții risipite peste tot. Nu este posibil să recunoști nici măcar una dintre etapele definite în proiectul de restaurare. Râul Crljenjača este vizibil afectat – apa este tulbure chiar și când nu sunt activități în mină și când nu plouă.
Mai grav, pe partea de vest a minei este vizibilă o alunecare de teren activă de proporții mari, cauzată de excavațiile din carieră care au slăbit baza dealului.
Costul abandonării? Aproximativ 600.000 euro doar pentru remedierea și recultivarea de bază, fără să includem daunele externe.
De ce s-a ajuns aici?
În Bosnia și Herțegovina, deși cadrul legal prescrie obligații clare pentru investitori privind sanarea terenului după încheierea exploatării – inclusiv realizarea și executarea proiectului de remediere, monitorizare și readucerea solului într-o stare acceptabilă – practica arată că aceste prevederi sunt ocolite, interpretate selectiv sau rămân literă moartă pe hârtie.
Investitorii, ghidați de calcule economice, evită să-și îndeplinească aceste obligații deoarece ele necesită investiții financiare semnificative, mai ales în momentul când profitul din exploatarea carierei a încetat practic. Pe de altă parte, instituțiile competente, care ar trebui să supravegheze și să sancționeze nerespectarea legii, adesea nu reacționează din cauza influenței politice, clientelismului și corupției.
Diferența dintre Bistrica și Stanari? La Stanari, recultivarea a fost realizată succesiv, în timpul exploatării, pe suprafețele unde acest lucru era posibil. Sperăm ca acest mod de operare să fie continuat și la încheierea activității de exploatare a minei. La Bistrica, totul a fost amânat pentru „după închidere” – și după închidere nu s-a mai făcut nimic.
Semnele alarmante din România
În România, situația de la Complexul Energetic Oltenia prezintă semne îngrijorătoare similare cu Bistrica, nu cu Stanari:
Promisiuni minime față deamploarea dezastrului
CEO a anunțat public împădurirea a peste 200 de hectare în Bazinul Minier Rovinari. Pare mult? Este doar aproximativ 1% din suprafața totală afectată. În vreme ce compania face anunțuri, lideri sindicali din interiorul sistemului declară pentru presa regională: „Eu n-am văzut nicio ecologizare”.
Inundarea în loc de ecologizare
Planul real pare să fie simplu: după închidere, carierele se vor transforma în „lacuri uriașe”. Dar inundarea necontrolată a carierelor nu este ecologizare – este o încălcare a Legii Apelor din România (nr. 107/1996 actualizată în 2025 și o practică de abandonare. Asemenea lacuri pot deveni surse permanente de poluare și pericole tehnice – existând posibilitatea ca acestea să creeze inudații prin deversare accidentală sau atunci când apa se infiltrează la baza haldelor de steril. Aceste lacuri artificiale au potențialul de a afecta chiar și clima prin atragerea în zonă a unor volume instabile de precipitații, afectând astfel mediul din județul Gorj.
Prin contrast, în Germania, lacul artificial Geisel, care acoperă aproximativ 18 km², a fost creat în perioada 2003-2011 prin umplerea controlată a unei foste cariere de lignit de suprafață. Nu a fost o simplă inundare – a fost un proces planificat, monitorizat, cu verificarea calității apei și cu crearea unui ecosistem acvatic funcțional.
Tactici periculoase. Crearea unei firme separate – o strategie riscantă
Conform unui raport citat de profit.ro, Complexul Energetic Oltenia pregătește transferul termocentralelor pe lignit și al exploatărilor miniere într-o entitate independentă. Această mișcare ridică semne de întrebare majore. În practică, ea ar putea duce la crearea unei structuri cu datorii masive dar fără fonduri suficiente, ar permite companiei-mamă să scape de obligațiile de remediere a daunelor ecologice și ar transfera costurile ecologizării pe umerii statului, într-o formă de externalizare a problemelor financiare.
Amânare în loc de pregătire
În loc să se pregătească pentru închiderea responsabilă, CE Oltenia se concentrează pe continuarea activității și pe cereri de amânare a termenelor de închidere cu până la 3 ani. Acest lucru indică lipsa unor pregătiri serioase și amânarea constantă a costurilor de ecologizare.
Ce arată experiența internațională?
Analizând practicile din lume și regiune, se poate trage concluzia că diviziunile și tipurile de recultivare sunt numeroase, din cauza stărilor diferite ale terenului pe care trebuie intervenit, diferitelor obiective finale, situației economice, influenței culturale și multor alți factori.
În lume există exemple variate, de la transformarea carierelor în lacuri atent cultivate, grădini botanice sau păduri până la construirea de centrale solare, centre recreative sau muzee.
Exemple de succes:
- Germania: Foste cariere de lignit transformate în parcuri solare (Solarpark Meuro), lacuri recreative (Geisel, 18 km²) și chiar podgorii în regiunea Rurului;
- Serbia, bazinul Kolubara: Plantații de măr și plantații mixte pe terenuri recultivate din anii ’80, care funcționează și astăzi;
- Croația, Labin: Fosta carieră de cărbune transformată în muzeu autentic unde turiștii pot experimenta viața minerilor de acum 100 de ani.
Ce trebuie făcut acum în România
Pentru a realiza o dezvoltare durabilă și a construi un viitor cu perspective, este necesar să se stabilească un echilibru care să permită exploatarea responsabilă a resurselor, aplicarea mai strictă a legilor, control instituțional mai puternic și o implicare mai mare a comunităților locale în luarea deciziilor.
Concret, pentru carierele CEO Oltenia:
Transparență obligatorie
- Publicarea anuală a planurilor și rapoartelor de ecologizare;
- Acces public la datele de monitorizare a mediului;
- Implicarea comunităților locale în procesul de decizie.
Garanții financiare reale.Ar trebui luată în considerare introducerea de garanții financiare (de exemplu, garanții bancare care sunt practică obișnuită în unele domenii economice) pe care investitorul să le depună în avans și care să fie folosite în cazul în care acesta nu realizează remedierea.
Supraveghere independentă.Este necesar să se acționeze în direcția întăririi rolului organelor de inspecție și separării lor din ghearele politicii, insistarea pe transparență prin obligativitatea publicării rapoartelor privind situația de pe teren și includerea comunității locale și a societății civile în procesele de supraveghere și luare a deciziilor.
Recultivare succesivă – lecția-cheie de la Stanari
Recultivarea se realizează de obicei după finalizarea exploatării. Nu rar se intampla ca termenul pentru realizarea recultivării să fie de un an după inchidere minei, dar aceasta nu este niciodată realizată sau este realizată incomplet.
Exemplul pozitiv al carierei Stanari arată că altfel este posibil: recultivarea trebuie începută în timpul exploatării (pe suprafețele unde acest lucru este posibil). Astfel se previn poluări inutile, lucrări suplimentare, dar se și accelerează întregul proces de recultivare. În plus, în timp ce există încă activitate economică și venituri din exploatare, există și resurse și motivație pentru a realiza recultivarea.
Este necesar ca în proiectul de autorizare al exploatării, în secțiunea acordului din partea instituției competente de mediu, să se acorde mai multă atenție recultivării și să se insiste pe executarea soluției de remediere și ecologizare din proiect înainte de întreruperea lucrărilor. Continuitatea supravegherii în timpul exploatării permite obținerea unei imagini despre ceea ce se poate aștepta după finalizarea exploatării.
Împiedicarea tacticilor de eludare.
Am observat din informațiile extrase din conținutul studiului, că în cazul în care este vorba despre o mină privată, proprietatea asupra minei în multe cazuri presupune și proprietatea asupra terenului. A reieșit din analiză că entitățile private adesea nu au interes financiar în realizarea recultivării, în special în cazurile în care este accentuat beneficiul public al procesului de rec Din acest motiv este necesară stabilirea unui mecanism de transfer al terenului privat în proprietate de stat, respectiv în bun public, precum și instituirea unor obligații financiare de mediu pe perioada obținerii licenței dar și în timpul exploatării efective care să fie consecvente principiuluil ”poluatorul plătește”.
Concluzie: Avem exemple de succes – lipsește voința
Carierele miniere de la CEO Oltenia nu pot fi lăsate să devină „Bistrica românească”. Avem la dispoziție exemple internaționale și regionale de succes (inclusiv din țările vecine), avem chiar și expertiza tehnică necesară. Ceea ce lipsește este voința politică și responsabilitatea instituțională. Timpul pentru acțiune este acum – nu după ce carierele devin lacuri toxice și alunecările de teren distrug infrastructura locală. Ingredientele de baza: recultivare succesivă, supraveghere constantă, responsabilitate în timpul exploatării, nu fugă după închidere.
Această analiză se bazează pe studiul „Analiza stanja i mogućnosti rekultivacije i remedijacije rudnika uglja na prostoru Bosne i Hercegovine” (Analiza situației actuale și a potențialului de recultivare și remediere a carierelor de cărbune din Bosnia și Herțegovina), realizat de Centrul pentru Mediu din Bosnia și Herțegovina, iunie 2025.
Text: Robert Paskuj, Bankwatch România // Cover Photo: Mihai Stoica