Comisia Europeană a adoptat pe 19 noiembrie cea de-a cincea listă cu Proiecte de interes comun (PIC). Lista urmează să fie discutată în Parlamentul European și Consiliu în următoarele două luni. 

Lista a cincea conține 98 de proiecte din care 20 sunt proiecte pe gaze fosile neimplementate din lista a patra, aprobată în 2019. Comparativ cu aceasta, lista prezentă nu mai conține proiecte pe bază de țiței. Proiectele urmează să fie finanțate din Mecanismul pentru Interconectarea Europei 2021-2027 care are un buget total de 5,8 miliarde de euro destinat investițiilor în sectorul energetic.  Parcursul legislativ greoi de adaptare a regulamentului rețelelor transeuropene de energie (TEN-E) la Pactul verde european a făcut ca proiectele adoptate acum să nu fie compatibile cu decarbonizarea energiei. 

România are înscrise 8 proiecte de dezvoltare a sistemului energetic, dintre care 3 sunt pe gaze fosile: Depozitul subteran de gaze Depomureş, Depozitul subteran de gaze Bilciureşti, Coridorul Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA) – Faza II (care implică mai multe etape). România mai are proiecte de construire a 3 linii electrice de interconectare și una pentru modernizarea sistemului de distribuție, care vor ajuta la integrarea noii energii regenerabile produse.

În prezent, gazul fosil reprezintă o soluție pe termen scurt, însă România propune extinderea infrastructurii de gaze într-o măsură nemaivăzută până acum în ultimii 30 de ani. Scopul BRUA este diversificarea surselor de gaz în regiune prin exploatarea și exportarea gazelor din Marea Neagră în țările partenere. Deși ar putea reduce dependența Europei față de Gazprom, acest proiect de peste un miliard de euro va bloca regiunea Centrală și de Est în gaze fosile pentru următoarele decenii.

Costul proiectelor din lista a cincea PIC, sursa: Planul de Dezvoltare a Sistemului Național de Transport gaze naturale pentru perioada 2021-2030, Transgaz

Întârzierile pot transforma BRUA într-un proiect neviabil economic

Exigențele recente din partea Comisiei Europene privind noul regulament TEN-E fac ca BRUA II să nu mai poată fi finanțată din următoarea listă PIC care va fi elaborată în 2023. Astfel, întârzierea construcției se poate transforma într-o investiție nerecuperabilă. Istoria lucrărilor publice în România ne arată că acest lucru e foarte posibil. Pentru BRUA faza I, după o investiție de 390 milioane de euro fonduri și împrumuturi europene timp de 6 ani, conducta a fost finalizată cu un an întârziere și nu funcționează la capacitatea preconizată. În plus, consumatorii vor trebui să plătească pentru amortizarea acesteia, prin tariful de reglementare, după cum explică autoritățile. 

Chiar și cu statutul favorabil oferit pentru a grăbi procesele de implementare și construire, conducta BRUA faza II a trecut deja prin întârzieri. Decizia de investiție nu a fost luată din cauza procedurilor eșuate de rezervare a capacității de transport organizate între anii 2017-2020. 

Un alt risc al conductei este cadrul fiscal nefavorabil al legii offshore adoptată în 2018, investitorii fiind reticenți să ia decizia de extragere a gazelor din perimetrul Neptun Deep, Marea Neagră (zăcămintele de gaze au fost găsite în anul 2012 de către Exxonmobil și OMV Petrom). Succesul proiectului depinde de modificarea legii offshore și începerea exploatării. Conform unei analize, producția offshore demarează, în general, la după 7 ani de la începerea exploatării, astfel gazele din Neptune Deep ar putea ajunge în conducte în 2029 în cel mai fericit caz. 

Timpul de valorificare a gazelor a trecut. Chiar dacă legea offshore va fi modificată în mod favorabil, utilizarea resurselor este sub semnul întrebării având în vedere ținta de neutralitate climatică până în anul 2050 și limitare a încălzirii globale la 1,5 grade C. Comisia Europeană prevede scăderea utilizării gazelor fosile cu 27% pe continent în scenariul Fit for 55, iar România s-a obligat la atingerea țintelor de decarbonizare. 

sursa: Comisia Europeană, scenarii de consum ale sistemului energetic, 2019 vs. 2030 în contextul Fit for 55 vs. net zero 2050

Impactul asupra mediului și sănătății este neglijat

Conform Planului de Dezvoltare al Operatorului Național de Transport de Gaze, consecințele activităților de transport al gazelor naturale asupra biodiversității se traduc prin modificări în structura și funcționarea ecosistemelor naturale precum pierderea și fragmentarea habitatelor, micșorarea sau pierderea unor specii de faună și floră, mortalitatea faunei sălbatice, care afectează starea de conservare a habitatelor și a speciilor de floră și faună. Potrivit raportului de evaluare a impactului asupra mediului, traseul conductei BRUA faza I traversează 8 arii naturale protejate și se află lângă alte 5 arii naturale protejate, 27,4% din conducta BRUA fiind amplasată în medii naturale.

Autoritățile naționale au susținut acest proiect până în punctul în care au fost dispuse să distrugă arii naturale protejate din siturile Natura 2000. Au fost elaborate legi speciale (legea BRUA – 185 /2016) pentru eradicarea oricăror obstacole care ar fi putut să deraieze implementarea proiectului, în detrimentul protecției mediului și ariilor naturale și al dreptului de proprietate. Acest aspect l-am analizat în detaliu în raportul „Capturarea statului – de caz în domeniul exploatării și transportului gazelor naturale în România”. 

sursa: Broșură informativă BRUA, Transgaz

Este de așteptat ca același lucru să se întâmple și pentru faza II a conductei, care este definitorie pentru utilizarea gazului din Marea Neagră și care traversează 11 arii protejate:

sursa: Raport de mediu Conducta de gaz natural Ţărmul Mării Negre – Podișor, Transgaz

Nu în ultimul rând, forarea și extragerea gazului natural din puțuri și transportul acestuia în conducte are ca rezultat scurgerea de metan, componentă principală a gazelor naturale care este de 34 de ori mai puternică decât CO2 la captarea căldurii pe o perioadă de 100 de ani și de 86 de ori mai puternic  pe o perioadă de 20 de ani. În prezent nu există un sistem de detectare a scurgerilor de metan la nivel național, nu există un plan pentru acesta și nu se cunoaște care este impactul real al gazelor fosile asupra climei.

BRUA faza I a lăsat o cicatrice pe mediul înconjurător și modul în care legislația de mediu este tratată. De aceea pentru următoarele proiecte de interes comun este necesar să se realizeze o evaluare obiectivă și completă în ceea ce privește impactul asupra mediului și comunităților, iar transparența și accesul la informații să fie asigurate în toate etapele procedurale.

În orice caz, proiectele pe bază de gaz fosil nu ar trebui să mai aibă sprijin financiar sau legislativ și ar trebui luate în considerare problemele de mediu și sociale generate de investițiile în combustibili fosili.

Autor: Nicoleta Petrică, campaigner gaze fosile