Participarea femeilor în procesul de tranziție justă
Tranziția Justă: Impactul Decarbonizării în Valea Jiului
Necesitatea decarbonizării treptate a economiei a determinat în ultimii ani și în țara noastră discuții, strategii și planuri pentru o tranziție justă. Închiderea minelor, una dintre componentele centrale ale eliminării cărbunelui din economie, este însă o realitate care afectează încă din 1997, odată cu restructurările masive din sectorul minier, comunitățile din Valea Jiului, bazate preponderent pe o economie monoindustrială.
Modul în care s-a realizat procesul a fost cât se poate de departe de ideea de tranziție justă, prin lipsa de planificare anticipată, riguroasă și măsuri adaptate specificului zonei și nevoilor muncitorilor și muncitoarelor din orașele afectate. Direcțiile de intervenție, măsurile economice și de protecție socială adoptate până acum s-au adresat în mod exclusiv persoanelor care au lucrat în mine (majoritar bărbați). Iar strategiilor, planurilor și acțiunilor curente le lipsește perspectiva de gen în ceea ce privește măsurile ce urmează a fi implementate în următorii ani. Raportul de față își propune, prin analiza modului în care tranziția către decarbonizare a afectat viețile femeilor din zona minieră Valea Jiului, să sublinieze că eforturile pentru o tranziție justă și cele pentru egalitate de gen nu pot funcționa decât împreună.
Procesul de decarbonizare și închidere a minelor a însemnat pentru multe din femeile din Valea Jiului și că presiunea muncii salariale s-a adăugat celei domestice și de îngrijire și/sau reproducere socială. Lipsa de acces la servicii publice de educație de tip creșă, grădiniță cu program prelungit, after-school a însemnat punerea pe umerii femeilor, mai ales în cazul celor cu situații economico-sociale instabile dar nu numai, a responsabilității creșterii și educației copilului/copiilor. De asemenea, în toate orașele avute în vedere de studiu există un nivel ridicat de stratificare socială, care se răsfrânge asupra calității discrepante a școlilor, în funcție de cartierele în care se află, iar reușita școlară a copiilor este condiționată de cele mai multe de ori de investiția resurselor financiare din partea familiei.
Pentru a face față presiunilor financiare, multe dintre femei au ales migrația ca strategie economică. Acest fenomen se răsfrânge atât asupra școlilor prin declinul demografic, asupra copiilor rămași în grija rudelor, bunicilor sau vecinilor prin creșterea absenteismului, abandonului școlar, dar și asupra vârstnicilor, pentru care femeile din familia extinsă sunt principala structură de sprijin. Astfel, lipsa sau insuficienta dezvoltare a infrastructurii educaționale și de îngrijire se corelează cu problemele legate de situația locurilor de muncă.
În cadrul cercetării am identificat de asemenea probleme legate de lipsa de acces la servicii medicale de bază de calitate, mai ales în ceea ce privește medicina de familie, dar și cea de maternitate, neonatologie și pediatrie.