fbpx

Cum va susține legea decarbonizării tranziția energetică în România

România are o primă propunere concretă pentru eliminarea treptată a cărbunelui până în 2030. Aceasta se numește legea decarbonizării și a fost pusă în consultare publică până pe 10 iunie. Noi, la Bankwatch România am trimis comentarii la acestă lege și analizăm aici primele impresii despre cum ar putea susține o tranziție verde și echitabilă România.

Ce presupune legea decarbonizării?

Legea presupune închiderea definitivă a termocentralelor pe cărbune până în 2030. În graficele de mai jos pot fi văzute închiderile planificate în lege, în comparație cu datele analizate de noi anul trecut, înainte de anunțarea oricărei date de eliminare a cărbunelui. 

Închiderea etapizată a termocentralelor pe cărbune:

Închiderea etapizată a minelor de cărbune:

Observăm că se accelerează închiderea mai multor unități de producție și mine de cărbune, în comparație cu planurile inițiale, în special în 2026 când se așteaptă intrarea pe piață a gazului din Marea Neagră. Este însă de notat că în această lege sunt trecute centralele deja închise sau nefuncționale încă de anii trecuți. În realitate, avem în prezent 2895 MW de capacități pe cărbune conectate la rețea. De asemenea, o parte din minele de cărbune care își pregăteau închiderea până anul acesta vor mai rămâne deschise o perioadă.

Cum vor fi realizate aceste închideri?

De gestionarea procesului de decarbonizare se va ocupa un Comitet Interministerial al Cărbunelui, cu asistență din partea unui Comitet Consultativ. Momentan nu știm care vor fi rolurile acestor comitete, însă partea bună este că din al doilea vor putea face parte mai mulți reprezentanți ai societății: sindicate, patronate, academicieni, experți sau ONG-uri. 

Legea stipulează însă că pentru centralele și minele de cărbune incluse în plan (adică toate) producătorii vor primi ajutor de stat, notificat ulterior Comisiei Europene. În cazul în care Comisia nu aprobă ajutorul, aceștia vor fi obligați să le închidă oricum, din alte resurse. Este însă nevoie de o estimare a costurilor pe care le presupune închiderea acestor active, pentru a avea o idee completă despre sumele necesare pentru tranziția energetică.

Plase de siguranță

O veste bună este că lege prevede plase de siguranță pentru lucrătorii afectați de închideri. Astfel, vor avea prioritate la cursurile de recalificare și la instalarea de panouri fotovoltaice proprii (de 3-5 kw) din fonduri nerambursabile. O observație aici ar fi că inclusiv rudele (inclusiv soțiile) minerilor ar trebui să fie luate în considerare în cadrul cursurilor de (re)calificare, având potențialul de a întregi veniturile familiei, așa cum am analizat în situația din Valea Jiului. De asemenea, tinerii sunt o resursă umană importantă și ar trebui și ei pregătiți în domeniile conexe tranziției energetice. 

Uniunea Europeană și România au nevoie de producția locală a panourilor fotovoltaice. Având în vedere planurile de construcție a unor asemenea parcuri în Gorj și închiderea capacităților pe cărbune, este oportună atragerea unităților de producție în același județ.

Totuși, legea nu ia în considerare compensarea efectelor negative ale exploatării cărbunelui de până acum, care a afectat sute de localnici de pe raza carierelor de cărbune. Credem că aceste ajutoare trebuie extinse și către ei pentru: asigurarea apei potabile, asigurarea proprietății private și a terenurilor agricole. 

Mecanisme de control

O altă veste bună este că se instituie măsuri contravenționale și penale pentru producătorii care nu respectă termenele acestei legi. Astfel, pentru construirea de noi capacități de producere din cărbune, pentru nerespectarea deciziilor de închidere a capacităților existente și a minelor de cărbune producătorii vor primi amenzi contravenționale. În schimb, deschiderea de noi mine sau exploatarea fără acord vor fi sancționate penal. Acest lucru este foarte important, deoarece nu de puține ori producătorii au continuat extinderea perimetrelor de exploatare și funcționarea termocentralelor după hotărâri judecătorești care îi obligau să suspende activitatea. 

Ce avem în afara legii?

Pentru o tranziție de succes este bine să avem în vedere și alte planuri de dezvoltare ale sistemului energetic, pentru că această energie trebuie înlocuită cu ceva. Închiderea termocentralelor trebuie corelată cu punerea în funcțiune a unor capacități noi de producție din energie regenerabilă. Pentru acest lucru este important ca industria regenerabilă să fie stimulată și să aibă un cadru de reglementare stabil. Autoritățile au rămas în urmă cu mai multe aspecte privind transpunerea completă a directivei dedicate energiei regenerabile, cea dedicată eficienței energetice, sau cu legea eolian offshore. De asemenea, este nevoie de un cadru legal pentru realizarea comunităților energetice – adică acei oameni care își produc singuri energia și fac schimb între ei sau o dau în rețea.

În plus, este important să luăm în considerare impactul înlocuirii unui combustibil fosil cu altul. Cele mai multe planuri ale înlocuirii cărbunelui se leagă de noi termocentrale pe gaz și se bazează în mare parte pe noile exploatări din Marea Neagră. Gazul fosil are emisii fugitive de metan pe întreaga rețea de aprovizionare. Metanul este un combustibil fosil de 86 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în primii 20 de ani de viață, deci are un potențial imens de încălzire a atmosferei pe termen scurt. Unele studii arată că dacă pe întregul sistem scăpările de metan sunt de 3% din cantitatea totală care circulă, atunci gazul este la fel de poluant precum cărbunele.  

Autori: Alexandra Doroftei & Raluca Petcu