Minerii din Valea Jiului și Gorj protestează zilele acestea din cauza întârzierii salariilor, a condițiilor improprii de muncă dar și pentru beneficii în ceea ce privește munca pe care o depun (vârsta de pensionare, sporuri etc.). Problemele sociale cauzate de industria energetică bazată pe cărbune sunt deja bine cunoscute – de la riscurile privind sănătatea la care se expun minerii în fiecare zi, la declinul economic al acestui sector industrial poluant de care încă depind aceste două județe.
Complexul Energetic Oltenia (CEO) cât și Complexul Energetic Hunedoara(CEH) (cei doi operatori de mine și termocentrale pe cărbune) au probleme economice grave. CEO a primit ajutor de stat pentru a-și plăti certificatele CO2, și deoarece nu îl poate restitui a prezentat Comisiei Europene un plan de decarbonizare. Comisia a demarat o investigație asupra acestui plan deoarece este neclar daca aplicarea sa va restaura viabilitatea CEO și elimina dependența sa de bugetul public. Iar CEH este o companie în insolvență pentru care Ministerul Energiei caută soluții de două decenii.
Pentru a ameliora efectele inevitabile ale tranziției energetice, Comisia Europeană a creat Mecanismul pentru Tranziție Justă, menit să asigure finanțarea redezvoltării zonelor dependente de industrii poluante. De modul în care statul român reușește să accesibilizeze acești bani depinde și viitorul județului Gorj și al Văii Jiului. Astfel, ceea ce trebuie să facă autoritățile publice este să se asigure că pune la dispoziție tuturor părților interesate un cadru în care acestea să-și facă auzite vocile.
În această perioadă, din mai multe direcții, Valea Jiului (sau Hunedoara per total) și Gorjul trebuie să își plănuiască viitorul. Acestea trebuie să își pregătească strategiile de dezvoltare, Planurile Teritoriale pentru Tranziție Justă (pentru a accesa Fondul pentru Tranziție Justă), Strategia de Dezvoltare a Văii Jiului (redactată de PricewatehouseCoopers) dar și să contribuie la elaborarea programelor operaționale de care pot beneficia. Această perioadă de planificare este crucială pentru asigurarea unui viitor economic sustenabil.
Fiind parte interesată în toate aceste planuri menționate mai sus, considerăm că cel puțin două aspecte pot fi îmbunătățite:
- Autoritățile publice centrale trebuie să se implice mai mult. Spre exemplu: toată munca de plănuire a tranziției regiunilor carbonifere ar beneficia de pe urma stabilirii unui an din care cărbunele nu va mai face parte din mixul energetic, astfel încât toți actorii locali să-și poată plănui activitățile și investițiile în consecință – având predictibilitate în viitor.
- Și cele două companii energetice, CEO și CEH, trebuie să fie mai active în procesul de planificare. Cele două complexe sunt poate cele mai afectate de pe urma decarbonizării. Însă reprezentații acestor două companii, deși cunosc foarte bine situația gravă în care se află, aleg să aibă un discurs populist legat de viitorul nealterat al cărbunelui în România.
Pentru a asigura diversificare economică a regiunilor carbonifere Gorj și Valea Jiului, toate părțile interesate trebuie să pună umărul în această etapă de planificare pentru viitor. Astfel, trebuie ca factorii de decizie centrali și locali, dar și companiile energetice pe cărbune, să arate deschidere și dorință de a lucra cu autoritățile publice locale, mediul de afaceri sau ONG-urile. Altfel, discuțiile despre viitorul regiunilor miniere vor avea loc doar cu ocazia alegerilor, când politicienii de la toate partidele vor promite un viitor luminos dar nerealist pentru cărbune în România; sau, ca acum, când minerii vor resimți în cel mai direct mod posibil efectele negative produse de aceste companii falimentare.
