România (și Europa) se află într-un punct de cotitură în ceea ce privește infrastructura energetică. Pe fondul crizei energetice exacerbate de războiul Rusiei în Ucraina, în ultimii doi ani au accelerat pașii pentru noi investiții în surse de producție a energiei pentru a asigura necesarul național. Exploatarea zăcămintelor de gaze de pe platforma continentală a Mării Negre a fost în capul listei pe agenda publică, iar anul acesta a fost modificată legea offshore, cu promisiunea noului consorțiu OMV Petrom-Romgaz că va lua decizia de investiție pentru perimetrul Neptun Deep în 2023. 

Cu rezerve estimate la 100 miliarde de mc (confirmate de OMV Petrom), proiectul Neptun Deep de la Tuzla ar fi singurul foraj de mare adâncime la Marea Neagră din perimetrul românesc și cel mai complex proiect de exploatare a gazelor din România. Acesta nu doar că ar trebui să completeze necesarul intern de gaze (de aprox. 12 mld. mc pe an), ci și să alimenteze piețe precum Ungaria și Austria. Exploatarea ar fi conectată la gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) prin a doua fază a proiectului (conducta Tuzla-Podișor) care așteaptă și ea decizia de investiție a OMV Petrom pentru a demara lucrările de construcție. Este, așadar, un proiect de anvergură regională. O altă exploatare de gaze, mai mică (10 miliarde de mc), a demarat anul acesta în Vadu prin investițiile realizate de Black Sea Oil and Gas (BSOG) și va avea o durată de producție estimată la 10 ani. 

Având în vedere amploarea proiectelor și profiturile companiilor de pe urma acestora și a creșterii prețului combustibililor – 9,5 mld. lei pentru OMV Petrom doar în primele nouă luni din 2022 și 2,2 mld. lei pentru Romgaz, ne întrebăm ce câștigă comunitățile din jurul acestor exploatări, oamenii care sunt și vor fi direct afectați, și de ce măsuri suplimentare este nevoie pentru a reduce impactul negativ asupra mediului.

Considerente de protecție a mediului

Deși nouă, această infrastructură nu va fi dotată cu mijloace de monitorizare și reparare a scurgerilor de metan (LDAR). La nivel european se pregătește legislația care abordează emisiile de metan, iar industria de petrol și gaze va avea un rol crucial în implementarea acestei tehnologii. Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan va intra în vigoare cel mai probabil la finalul anului 2023/începutul anului 2024. Având în vedere că proiectele Transgaz și OMV Petrom-Romgaz vor fi gata după această dată, ele ar trebui să includă deja această tehnologie. 

Recent, Parlamentul României a actualizat și legea privind siguranța operațiunilor petroliere offshore, în urma infringementului de la Comisia Europeană pentru netranspunerea corectă a directivei cu același obiect. Așadar, trebuie aplicată legea sub noua ei formă, care întărește rigurozitatea rapoartelor privind pericolele majore, pregătirea personalului și asigură cadrul creării unui organism independent pentru verificarea activității. Scurgerile accidentale sunt unele dintre cele mai mari pericole de mediu ale proiectelor offshore, deci începerea unor exploatări fără precedent în România, cum este Neptun Deep, nu ar putea avea loc fără măsurile de siguranță necesare. 

Sunt de notorietate accidentele în larg care poluează mediul marin. Accidentul din 2010 de la Deep Water Horizon a fost cea mai mare scurgere de petrol și gaze accidentală, care a vărsat în apele Golfului Mexic 757 de mii de mc de petrol. Accidentul a dus la înjumătățirea populației de delfini și broaște țestoase și a avut ca efect un impact social profund pentru oamenii care se bazau pe activități de pescuit sau turism. Titularul proiectului, British Petroleum (BP), a trebuit să achite despăgubiri de 65 de miliarde de dolari. După mai bine de 10 ani, eforturile de restaurare a ecosistemului nu s-au încheiat. Mai recent, în 2020, în Rusia un rezervor de stocare a motorinei a cedat, vărsând 20 de mii de mc de motorină în râurile din zona arctică. Acesta nu se afla într-o zonă de exploatare, ci de utilizare a combustibilului, ceea ce scoate și mai mult în evidență nevoia de monitorizare pe întregul lanț de aprovizionare. Să nu uităm nici de explozia de la platforma  Petromidia de lângă Năvodari, din 2021, în urma căreia trei persoane și-au pierdut viața. Compania a încheiat înțelegeri pentru despăgubiri cu rudele victimelor, însă este neclar dacă a luat măsuri pentru cuantificarea daunelor de mediu. Dacă aceste accidente au avut asemenea efecte devastatoare, să ne imaginăm doar ce s-ar putea întâmpla la Tuzla, unde se vor exploata zilnic 19 mil. mc de gaze naturale. 

Ce primește comunitatea

Nu este de mirare că unii cetățeni sunt speriați de efectul pe care l-ar putea avea aceste proiecte în comunitatea lor. În 2017-2018, mai multe persoane din Tuzla au cerut mutarea stației de reglare-măsurare la o distanță mai mare de case și țărm, cu încă 2 km față de poziția actuală. Am stat de vorbă cu două dintre persoanele implicate și ne-au declarat că se tem de impactul pe care proiectul Neptun Deep îl va avea asupra turismului, dar și pentru sănătatea lor. Compania nu a dat până acum curs solicitărilor, iar proiectul amplasează în continuare stația de reglare a gazelor care vor veni din Marea Neagră la aproximativ 1 km de țărm și 350 m de cea mai apropiată casă, lângă stațiunea Costinești. 

Având în vedere cantitatea de gaze care va fi extrasă și implicit profiturile pe care le vor face, ar fi corect din partea companiilor să respecte doleanțele comunității și să îi ofere protecție suplimentară. 

Cei de la Black Sea Oil and Gas (BSOG) au încercat să facă parțial acest lucru. Proiectul lor deja demarat a presupus construirea unei stații de tratare a gazelor pe o suprafață de 3 hectare lângă Vadu, deși proiectul este de 10 ori mai mic decât Neptun Deep. Încă de la demararea investiției, BSOG a încercat să se implice în comunitate prin finanțarea a diverse proiecte la școala din Vadu sau încercarea de a trasa o strategie pentru dezvoltarea durabilă a plajei Vadu. 

Ceea ce încă nu a reușit BSOG să facă este să repare ce au stricat chiar ei: drumul care leagă Vadu de lume, care a fost degradat din cauza utilajelor în timpul construcției stației, conform declarației unei localnice. Deși, prin planul de management al proiectului, cei de la BSOG și-au luat angajamentul să repare drumul, costul este probabil mult mai ridicat decât proiectele de CSR derulate de companie, pentru care nu dezvăluie bugetele. Același plan menționează și angajarea de personal din localitățile afectate, însă nu e clar în ce măsură s-a întâmplat acest lucru.

Consorțiul OMV Petrom-Romgaz ar trebui să multiplice acest efort de 10 ori pentru comunitățile din Tuzla și Costinești. 

Nu în ultimul rând, astfel de proiecte subestimează de obicei cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră care vor fi eliberate în atmosferă. Chiar cel de la Vadu menționează în acordul de mediu că va reduce emisiile la nivel național, pentru că gazul este cu 50% mai puțin poluant decât cărbunele sau petrolul. Or, acest lucru ar fi valabil doar în cazul în care gazul scos de BSOG ar înlocui consumul de cărbune și petrol, lucru greu de probat și nemăsurat în realitate. 

Noi cercetări arată că, de fapt, cantitățile de emisii din gaze și petrol ar fi de trei ori mai mari decât sunt raportate. Ce vor face aceste proiecte este să adauge emisii în plus și să ne ducă mai departe de ținta de neutralitate climatică din 2050. Viitoarea exploatare de la Tuzla, care se presupune că ar începe în 2027, ar avea o durată de viață de peste 20 de ani, periculos de aproape de ziua în care va trebui să producem doar atâtea emisii pe cât absoarbe planeta.  

Pentru a elimina aceste amenințări pe termen mediu și lung, guvernul ar trebui să aleagă strategia de atingere a neutralității climatice. Raportul Agenției Internaționale a Energiei stabilește 2040 ca data limită pentru electricitate fără emisii. În acest context, combustibilii fosili nu ar trebui să își mai găsească locul în mixul energiei electrice și să fie înlocuiți cu energie regenerabilă, eficientizare și cumpătare.